Românul rămâne paradoxal chiar și când își dă singur cu barda-n… Dacă v-ați întrebat vreodată cine nu vrea drumuri ca lumea în țara asta, ei bine, aflați acum: drumarii nu vor, și pace. Și mai cine să intre în corul bravilor „asfaltatori”? Păi, dacă nu transportatorii, atunci cine? Haios?
După cum probabil ați citit, la Ministerul Transporturilor, s-a ținut o întâlnire, la care s-a dezbătut cum ar fi mai bine pentru rețeaua de transporturi românească. Incredibil – dar adevărat – taman transportatorii au fost cei care n-au urlat după autostrăzi sau, ca să fiu mai exact, s-au opus proiectatei autostrăzi Brașov – Bacău. Că, au zis ‘mnealor, e prea scumpă, ne putem descurca foarte bine cu actualele drumuri naționale, care n-au nevoie decât de niște mici lucrări și gata.
Sincer, nu-mi imaginez șofer de TIR care să nu-și dorească un drum mai ușor din Moldova spre Transilvania. Serpentinele din zona Oituz sunt superbe, dar pentru agrement, șoferii profesioniști urăsc „acele de păr” care populează actuala rută Bacău-Brașov, ca să nu mai vorbim despre restricțiile de viteză de pe traseul plin de localități strâmte.
Nebunia contra autostrăzii nu se termină aici! Recent, s-a ținut „Congresul Drumarilor”, o ironie care ilustrează perfect sinusoida babă-freză, într-o țară cu o infrastructură rutieră varză. N-o să vă vină să credeți concluzia la care au ajuns mințile luminate: în România nu e nevoie de prea multe autostrăzi, pentru că nu e trafic!
Deci nu vor nici transportatorii, nici drumarii. Eu n-am fost acolo, îmi imaginez însă cum arăta, la dezbaterea amintită, parcarea Ministerului Transporturilor, plină de căruțe și basculante cu balast. Că doar posesorii lor s-ar putea opune în așa hal costruirii de autostrăzi, în special a celor spre Moldova.
Mie tare-mi sună asta ca o viitoare scuză a Guvernului: „Am promis, dar n-am mai făcut, pentru că nu e cerere!”
Lasă un răspuns