Cum fac, cum dreg, guvernantii nostri ne obliga sa ne intoarcem tot mai mult cu fata spre clasici. Pentru ca la ei gasim numeroase adevaruri din ziua de azi, desi au fost rostite in urma cu mai bine de un secol. Iata unul dintre acestea: „Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate/ Este egalitate”. Este moneda pe care o bat si ministrii Cabinetului Boc, care dupa initierea legii unice a salarizarii personalului bugetar s-au gindit sa-si faca temele si la obiectul „echitate sociala” prin punerea pe tapet a unei legi unice a pensiilor. Asa vrea FMI daca tinem neaparat la imprumutul salvator pentru iesirea din criza financiara, s-au grabit sa se justifice premierul si echipa, plusind la capitolul „motivatii” prin sustinerea luptei impotriva coruptiei si a abuzurilor la nivel guvernamental.
Asadar, toti vom fi ca unul si niciunul ca ceilalti. Dupa gogosile electorale servite cu generozitate romanilor in toamna anului trecut, avem din nou parte de promisiuni populiste. A-nceput campania pentru europarlamentare si se trag focuri la automat avind drept tinta prezidentialele din iarna. De la care, fiecare dintre protagonisti trebuie sa se aleaga cu ceva. Unii, cu putere si demnitati bine recompensate, altii cu asigurari de egalitate. Si uite-asa se instaleaza armonia sociala si consensul national. Legea unica a pensiilor este un mijloc. In ce priveste scopul, ramine sa mai vedem. O echipa interguvernamentala de experti s-a apucat serios de treaba, noul act normativ trebuie elaborat, dezbatut, aprobat de Executiv, adoptat de Parlament, promulgat de presedinte, astfel incit de la inceputul anului viitor sa poata fi pus in aplicare. Nu e timp de pierdut. Gata cu pensiile de lux, fiecare va primi doar ceea ce i se cuvine. Vor disparea pensiile nerusinate, de cincizeci-saizeci de milioane, chiar si cele de treisute de milioane de care beneficiaza anumiti „alesi”: magistrati, parlamentari, militari si alte neamuri bugetofage care si-au taiat singure felii dintre cele mai groase din cascavalul comun. Dar, asa cum legea salarizarii unice se naste in chinuri datorita acelor opozanti care-si vad amenintate sinecurile dobindite prin echilibristica legislativa, tot astfel se intimpla si cu proiectata lege unica a pensiilor, ce risca a se naste cu grave malformatii congenitale din moment ce intre principiile sale se statueaza si regula compensatiilor suplimentare pentru aceleasi categorii favorizate?!
Si-atunci, la ce bun inca o lege schioapa si chioara din faza de conceptie, care va mentine inechitatile prin validarea abuzului de putere?! Reglementarile din domeniu in ultimii douazeci de ani abunda in favoritisme si inechitati flagrante, relevind totodata caracterul empiric si lipsa de coerenta a legislatorilor, pe fondul acordarii de avantaje consistente smecherilor cu staif. Avem deja o lege – numarul 19 din anul 2000, care desi contine suficiente erori si provoaca discrepante discriminatorii, este totusi cea mai buna si aplicabilitatea ei poate fi extinsa si la categoriile luate in discutie. Pina anul trecut au fost adoptate nu mai putin de douazeci de legi si cam tot atitea Ordonante de Guvern cu continut ce vizeaza drepturile de pensie. Numai in 2003, de exemplu, au fost puse pe rol trei astfel de acte normative. Ceea ce ne demonstreaza ca principiul „decit multe legi proaste, mai bine una, dar buna” a fost, pur si simplu, abandonat, ori ocolit cu buna stiinta vinovata.
Dar temele date de FMI, ca si de alte foruri europene si internationale, trebuie facute la timp si fara impotrivire. Altfel, riscam sa ne pierdem piinea. Legea care tocmai ni se pregateste nu va rezolva mai nimic din politicile si practicile preferentiale, trimitindu-ne la morala unei fabule celebre – „Canele si catelul” a unui ilustru inaintas, cu eroii sai celebri – Samson si Samurache: „Adevarat vorbeam, ca nu iubesc mindria si ca urasc pe lei,/ Ca voi egalitate, dar nu pentru catei./ Aceasta intre noi adesea o vedem,/ Si numai cu cei mari egalitate vrem”. Cine sunt dulaii, cine sunt cateii? Parca trebuie s-o mai spunem!…
Lasă un răspuns