Deși părem o țară săracă și ne simțim ofensați cînd vine vorba despre comparații între nivelul de trai din România și cel din statele Uniunii Europene, realitatea pare a fi cu totul alta. Atîta timp cît în comunele noastre, la secretariate și prin școli, există computere Pentium IV, a căror valoare ajunge la 1.000 de dolari, ce-ar mai însemna și un sistem cinematografic modern, pe sistem Digital Versatil Disk – DVD, al cărui preț nu depășește 200 de euro, unde sătenii să urmărească ultimele filme de la Hollywood?
La Sănduleni, deși nu există un cămin cultural pentru proiecții cinematografice, școala este dotată cu nouă calculatoare, iar elevii au incluse în program și ore de informatică, după cum ne-a informat Vasile Dumitru, primarul comunei. Foarte bine par a sta treburile și la Săucești. „Avem laborator de informatică amenajat și dotat pe bază de sponsorizări, vreo nouă calculatoare, precum și cadre didactice perfecționate. Și asta, chiar dacă nu am beneficiat de programe susținute din fonduri externe”, ne-a spus primul om al comunei, Viorel Savin.
Un adevărat „depozit” de tehnică informațională de ultimă oră pare a deține comuna Tamași, în a cărei înzestrare se află nici mai mult, nici mai puțin, de 17 computere, dintre care trei sînt Pentium IV, primite prin intermediul unor fonduri de la Banca Mondială. „Pînă în anul 2000, la nivelul comunei nu era decît un singur calculator, ne-a spus primarul Gheorghe Tamaș. Apoi, în 2001, am primit 12 computere”. Chiar dacă standardul școlii nu este unul occidental, primarul speră ca, în curînd, să pună bazele unei sali de informatică, mai ales că, „este o chestiune de viitor, iar eu sînt un împătimit al noului.”
În altă comună băcăuană, la Plopana, dotarea din punct de vedere al tehnicii moderne este modestă, însă temeinică. „Am primit două calculatoare Pentium IV, prin intermediul Băncii Mondiale, pe care le-am repartizat, unul la Plopana și unul la Ruseni,” ne-a declarat directorul școlii, Adrian Grigorie. Fiind doar unul singur, chiar dacă Pentium IV, el va intra în uzul curent al secretariatului, după cum ne-a informat directorul. Este inutil să ne mai întrebăm la ce bun un computer de ultimă generație pentru secretariatul din Plopana. Chiar dacă sînt doar două calculatoare, „viitorul sună bine”. Cel puțin așa ne asigură Adrian Grigorie. „În acest an școlar vom iniția un program de cursuri pe calculator, pentru că mai toți copiii sînt atrași de tehnica modernă”, a precizat el. Chiar dacă costul celor 40 de ore se ridică la 450.000 de lei, „am discutat cu o parte dintre părinți, iar aceștia sunt dispuși să facă acest efort”, ne-a asigurat primarul din Plopana. Mai ales că există și un beneficiu. „În cazul în care se vor înscrie 80 de elevi pentru aceste cursuri, vom primi gratuit din partea firmei care ne-a adus computerele, pentru școală, alte șase calculatoare.”
Situație comodă și la Palanca. „Avem în dotare zece calculatoare, dintre care o parte le-am primit de la Colegiul Național „Ferdinand. Începînd cu acest an școlar vom introduce și cursuri opționale de informatică” a afirmat Filip Orzap, directorul școlii.
Și, atît timp cît în mediul rural există școli care gem de computere pe care nu le utilizează nimeni, de ce nu s-ar introduce la sate și DVD-uri? Chiar dacă profesorii trăiesc din salarii mizere, numărul elevilor din școli este în continuă scădere, iar nivelul intelectual al copiilor se diminuează pe an ce trece, avem în dotare computere Pentium IV. De ce nu și Digital versatil disk (D.V.D) pentru luminarea poporului și urmarea pe calea progresului a tinerei generații care își dorește așa ceva? Așa cum pervers se exprima Lenin, „spuneți-le ceea ce vor să audă”, și guvernanții noștri: „dați-le ceea ce își doresc”. Adică computere, implicit jocuri, D.V.D,-uri adică filme. Ce mai conează că școlile se prăvălesc peste elevi, că nu sînt manuale, că elevii așteaptă Crăciunul să facă rost de bani de rechizite sau că oamenii nu au bani de mîncare? (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns