Nicoleta BICHESCU
Pentru o clipă, m-am gîndit că ar fi trebuit să protestăm, cu singura armă pe care o avem la îndemînă. Apoi, ne-am zis că, dacă am lua această decizie, ne-am descalifica profesional și l-am priva de informații pe anonimul care ne cumpără în fiecare dimineață. În semn de protest, ar fi trebuit să încetăm să mai scriem despre primărie, despre Curtea de Apel sau despre Fundația de Sprijin Comunitar. Vă întrebați, poate, ce legătură există între aceste trei instituții. Nu știm ce fir politic le leagă, deși nu e greu de presupus, dar, cu siguranță, toate au același dispreț afișat față de presă. Un dispreț pe care îl simt și colegii noștri d ela București, venit din partea mai-marilor aceluiași partid de guvernămînt care e-n toate.
Două zile, atît ne-au trebuit pentru a ne convinge că lupii, mai tineri sau mai bătrîni, își schimbă părul, dar nu renunță niciodată la năravuri. După ce primarul Dumitru Sechelariu a ținut presa la ușă la ultimele audiențe, pe motiv că nu interesează pe nimeni cu cîți bani ajută le cazurile sociale, mîinile sale drepte, viceprimarii Dragoș Benea și Laurian Lucaș, și-au pus și ei paznici la uși. Nu, nu se tem că le-a pus gînd rău vreun patron de magazin sau vreun interlop, ci vor să fie siguri că picior de jurnalist nu le va călca prin birou, mai ales în timpul audiențelor. Ce au de ascuns mai marii primăriei? O spune chiar primarul: nu vrea ca presa să vadă cum dă el bani, în fond, un ajutor care poate fi interpretat ca o mită electorală.
Nu contează ce spun legile care ar trebui să asigure transparența deciziilor și accesul presei la informațiile din instituțiile publice, inclusiv la cazurile din timpul audiențelor. Dacă ar fi să ne luăm după acestea, ziariștii au dreptul să asiste cînd oamenii își spun necazurile, dar ce contează ce scrie în lege, atît timp cît primarul s-a supărat că jurnaliștii nu ar fi suficient de obiectivi? Primarul de Bacău adoptă din nou comportamentul cu care ne-a obișnuit anid e zile, al unui război cu presa, din care nu are nimeni de cîștigat.
La Curtea de Apel, altă minune! Jurnalistul acreditat a fost purtat, timp de cinci ore, de la o ușă la alta, pentru ca, în final, purtătorul de cuvînt, deci omul care atribuții în a furniza infromații, să refuze să precizeze numărul unui dosar. Curtea de Apel, ca mai toate instanțele băcăuane, este și ea, tot de ani buni, o citadelă a lipsei de transparență și a opacității în comunicarea cu jurnaliștii, în fond, cu opinia publică, ai cărei „intermediari” sîntem.
Și, dacă în cazul celor două instituții nu mai surprinde aproape nimic, ceea ce s-a întîmplat miercuri seara, la Gala premiilor Comunității, cînd jurnaliștii au fost amplasați la o masă de unde nu au putut vedea nimic, demonstrează care este locul și percepția față de presă. La o manifestare făcută, teoretic, pentru comunitate, gazetarii au fost puși să se uite la un perete și un acvariu, într-un loc de unde nu se auzea mai nimic. Fundația de Sprijin Comunitar are fonduri europene, oamenii din acest ONG au fost școliți prin străinătate, dar nimic nu le-a schimbat mentalitatea balcanică. Ne-am zis că poate exagerăm și l-am întrebat, de curiozitate, pe un străin prezent în sală unde ar fi fost locul presei. „Cum, unde? În față, lîngă scenă. Să vadă tot, să audă tot”, a venit prompt răspunsul.
Pentru o clipă, ne-am lăsat ispitiți de ideea de a nu mai scrie nimic despre primărie, despre curtea de apel sau despre ong-ul cu pricina. Respectul față de noi, fațăd e cititorii noștri, dar și față de meseria pe care o facem a fost mai tare decît ispita. Ne-am gîndit că e un mod pueril de a protesta. În fond, de ce am protesta? Noi trebuie doar să scriem, corect și imparțial. De protestat, protestează alții. Comunitatea Europeană, spre exemplu, care a înțeles că presa în România e pusă la colț, că liberul acces la informații e o vorbă în vînt, că presiunile și amenințările sînt o realitate.
Lasă un răspuns