Academia Română și Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” au prezentat vineri, 25 aprilie, noua ediție a Dicționarului general al literaturii române care va fi publicată până la sfârșitul acestui an. La eveniment a participat și PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, care a subliniat rolul Bisericii Ortodoxe Române la făurirea culturii române.
Imnograf de referință al Ortodoxiei românești contemporane, autor a numeroase acatiste închinate sfinților români, ierarh implicat în dinamizarea vieții spirituale, culturale și social-filantropice în eparhia Romanului și Bacăului, Preasfințitul Episcop Ioachim Băcăuanul a participat vineri, 25 aprilie, la unul dintre cele mai importante evenimente organizate anul aceasta de Academia Română, respectiv prezentarea noii ediții a Dicționarului general al literaturii române, care va fi publicată până la sfârșitul acestui an. Conferința cu o participare internațională, organizată de prestigiosul for alături de Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, s-a derulat sub genericul „Dicționarul general al literaturii române: canon și identitate culturală”. Alături de reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române, la întâlnirea organizat la Casa Academiei Române din Capitală au mai luat participat academicieni, profesori universitari și doctori în istorie literară din țară și de peste hotare, care au susținut prelegeri pe marginea acestui subiect. În cuvântul rostit cu acest prilej, ierarhul băcăuan a subliniat rolul pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut la făurirea culturii române. ”Dicționarul general al literaturii române reprezintă un monument care structurează pentru veșnicie identitatea noastră culturală și mărturisește capacitatea neamului nostru care, timp de șase secole neîntrerupte, a făcut din cultura sa o ascensiune epectatică, de la genialul caligraf, miniaturist și cărturar Gavriil monahul de la Neamț, din preajma veacului al XVIII-lea, la generația marilor oameni de cultură: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, părintele Dumitru Stăniloae, care au demonstrate că pot păstra înființă și la înălțimea trecutului o cultură osândită pentru câteva decenii de către vechiul regim”, a precizat PS Ioachim. „Am ajuns într-o vreme când se urmărește sistematic inducerea amneziei în lumea împinsă în condiția animalelor, trăind doar pentru hrană și reproducere. Anamneza a devenit o armă pentru devenirea întru ființă a lumii și a noastră, ca persoane conștiente, aparținând unui popor născut creștin pe fresca istoriei. Aceste șapte volume ale Dicționarului general al literaturii române sunt fără îndoială o grandioasă anamneză a căilor și rosturilor noastre pe lume”, a subliniat ierarhul de la Roman. De asemenea, în încheierea cuvântului său, PS Ioachim Băcăuanul și-a mărturisit speranța că, prin credință și cultură, românii vor putea depăși dificultățile acestor timpuri. “Și pentru că Dumneavoastră ați ținut să onorați persoana mea, invitându-mă aici, ca pe un confrate de condei, cu unele contribuții pe tărâmul unor genuri străvechi ale imnografiei noastre bisericești, dar și ca pe un deținător de rang ierarhic, vă cer îngăduința să îmi permiteți să vă mărturisesc, în încheiere, crezul meu, care este acela că „maica spirituală a neamului românesc” trebuie să devină, în momentul de față, Maică în deplinul înțeles al cuvântului, adică și ocrotitoare și apărătoare a fiilor ei de toate primejdiile, așa cum este ursoaica pentru puii ei, și să o facă, uzând de toată uriașa putere ce i-o dă legătura cu Dumnezeu și energiile divine coborâte în minți și suflete spre a le păzi de destrămare și a le face în cele din urmă biruitoare asupra voinței „marelui degradant”, cum l-a numit André Malraux pe diavol. (..) Este o realitate dureroasă, dar devenită constatare de zi cu zi, că în momentul de față românii se simt abandonați în „valul ce ne bântuie”, aparent fără sorți de izbândă. Trebuie să le demonstrăm că au rămas lângă ei cele două prezențe emblematice, joncționate ontologic, ca doi frați odrăsliți dintr-aceeași tulpină, ca să parafrazez pe Alecsandri, ca fiindu-le mereu salvarea prin invincibila putere sufletească pe care le-au dat-o: Biserica și Academia; altfel spus: cultul și cultura, esențiale pentru ființarea unui neam creștin din sorgintea sa”, a mai precizat ierarhul.
Lasă un răspuns