În Noul Testament, cifra 12 reprezinta virsta la care Fiul lui Dumnezeu merge la Templu si tilcuieste pe profetul Isaia, anuntind anul bineplacut Domnului, precum si numarul apostolilor pe temelia învataturii carora s-a zidit Biserica lui Dumnezeu si care, la Parusie, vor sta pe 12 scaune judecind cele 12 semintii ale lumii. Numarul 12 ne aduce aminte si de cele 12 cosuri cu firimituri si de saturarea multimilor cu Hristos euharistic, Piinea ce S-a coborit din cer. Capitolul 9 al Evangheliei de la Luca ne descopera o cifra 12 care este si simbol al tamaduirii, avind ca singur izvor pe Hristos, Cel ce vindeca boala si neputinta din popor, dupa cum citim si într-una din rugaciunile de la taina Sf. Maslu. Interesant este faptul ca Hristos vindeca pe femeia care de 12 ani se afla într-o grea neputinta în timp ce se îndrepta spre casa lui Iair, mai marele sinagogii, pentru a-i vindeca fiica de 12 ani ce era pe moarte. Aceasta istorisire în care cifra 12 este legata atit de boala, cit si de înviere ne face sa întelegem pe de o parte faptul ca boala si moartea se gasesc în interdependenta si au ca izvor pacatul, iar pe de alta parte faptul ca prin Hristos cele doua sunt mijloace ale pedagogiei divine ce conduc la vindecarea si restaurarea firii umane. În felul acesta, cifra 12 este simbol al bolii vindecate prin interventia puterii harului divin, dar si al curatiei tineretii ce îsi gaseste împlinirea doar în relatia înnoitoare a prezentei lui Hristos, Care ridica pe tinar din moartea unei vieti eterogene la efervescenta uneia în duhul lui Dumnezeu. Am putea adauga tot la acest aspect si faptul ca Fecioara Maria, conform Protoevangheliei lui Iacob, paraseste templul din Ierusalim tot la virsta de 12 ani, si aceasta pentru ca ulterior sa devina cea prin care Dumnezeu Se face om, mijlocind mintuirea neamului omenesc. Astfel, cifra 12 ca virsta biologica devine în Biblie decisiva prin relatia ei cu templul: Hristos la 12 ani este la templu, Maica Domnului este la templu la aceeasi virsta, iar copila înviata de Hristos este fiica mai marelui sinagogii, aceasta locuire în vecinatatea templului sugerind ideea de nostalgie a unui Paradis pierdut si recistigat prin Hristos.
Tot cifra 12 reprezinta numarul caderilor sub cruce ale Mintuitorului, Care ne arata asumarea deplina a suferintei crucificate în perspectiva restaurarii noastre. Acestea sunt puse în legatura cu cele 12 Evanghelii sau stilpi cititi în timpul ritualului înmormintarii pentru a arata celor prezenti faptul ca cel adormit urmeaza „drumul firesc” al oricarei fiinte pamintesti, dar si faptul ca aceasta moarte îi este spre înviere. 12 este numarul Ierusalimului ceresc, de asemenea, al portilor pe care sunt scrise numele celor 12 semintii ale lui Israel si al carui zid are 12 pietre de temelie pe care sunt scrise numele apostolilor (Apocalipsa 21, 12). Tot 12 reprezinta numarul stelelor din cununa purtata pe cap de femeia din Apocalipsa (Apocalipsa 12, 2), iar numarul credinciosilor de la sfirsitul timpurilor va fi 144000, cite 12000 pentru fiecare semintie a poporului ales (Apoc 7, 4-8).
În sens moral, 12 este produsul dintre cele 4 virtuti cardinale (smerenia, cumpatarea, dreptatea, barbatia) si cele trei virtuti teologice (credinta, nadejdea si dragostea), anuntind desavirsirea umana prin raportarea teandrica la Dumnezeu. Din punct de vedere mistic, cifra trei, ca simbol al Treimii, înmultita cu cifra 4, ca simbol al Creatului, semnifica accederea creaturii spre desavirsirea oferita de Creator ca îndumnezeire. Din perspectiva liturgica, derularea timpului e legata conventional de cele 12 luni care reprezinta cununa anului bisericesc, dar si numarul praznicilor împaratesti ce ne arata ca timpul este creat de Dumnezeu, dar si ca El puncteaza timpul, dindu-i sens. Astfel, praznicele împaratesti sunt popasuri soteriologice prin care transfiguram acest timp si-l orientam spre vesnicie. Tot aici am putea aminti si faptul ca în fiecare an, pe 12.12., îl serbam pe Sfintul Ierarh Spiridon al Trimitundei, a carui zi de praznuire ar putea fi interpretata, în contextul acestui editorial, ca fiind mai rezonanta. Sfintul Spiridon este cel care într-un mod foarte original demonstreaza unitatea de fiinta si trinitatea personala a Treimii, parcurgind drumul invers, si anume de la creatie la Creator, si aratind în acelasi timp faptul ca materia nu este altceva decit energie concentrata.
Asadar, din cele citeva observatii putem spune ca din perspectiva crestina, teologica, cifra 12 nu sugereaza ideea de sfirsit si aceasta cu atit mai putin în cazul în care am asocia-o cu anul 2000. Ea arata mai degraba ideea de înnoire, de schimbare si leaga aceste semnificatii de prezenta si împlinirea lor în Hris
tos. Deci am putea spune ca acest an, 2012, este un an al împlinirii si al înnoirii duhovnicesti, un an încarcat de semnificatii spirituale, asa cum ar trebui sa fie fiecare an din viata noastra.
† Ioachim Bacauanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
Lasă un răspuns