Un examen, pentru oricare dintre noi, este un test de maturitate. Chiar și pentru unii banalul examen auto este un motiv de mari emoții pentru noi. Cei care au au trecut deja prin așa ceva, cu siguranță își amintesc o grămadă de chestii legate de locurile de „tortură”. Cei care se pregătesc încă pentru susținerea acestui examen, trebuie să știe că îi așteaptă o zi grea. Am să vă spun și eu în ce constă examinarea, deși sînt convinsă că instructorul, părinții și prietenii v-au dat deja tot felul de sfaturi. Prima fază este proba teoretică. Cu emoțiile în bagaj și cu oboseala unei nopți nedormite pe față, îți îndreapți pașii spre sala de examinare. Poate vă așteptați să găsiți o clădire modernă, cu aer condiționat sau mai știu eu ce facilități, care v-ar mai putea înviora. Eroare: examenul scris se susține într-o magherniță de la periferia orașului, în spatele Autogării. Dar asta să nu vă sperie. Nervii voștri, deja încordați, mai pot suporta! La locul torturii, nu îți dorești decît să scapi mai repede de examen, de mizeria din jur și de puradeii unsuroși care te trag de mînecă din toate părțile. Ca să nu mai vorbim despre toaleta inexistentă!
Dacă după o oră, două de așteptat mai reușești să treci proba de foc, atunci trebuie să-ți faci griji pentru proba practică. Aici am, însă, o veste „bună” pentru voi: s-au schimbat comisiile de examinatori. Disperare pentru cei care au suta de parai în buzunar, că nu mai au cui o da. Nu se mai primește, oameni buni, șpagă ca să treci examenul!!! Domnii examinatori își fac maseria ca la carte: dacă șofezi bine, vei avea permis, în caz contrar, te invită politicos să mai încerci. (Roxana POPA)
Lasă un răspuns