Fantomele sunt condamnate la… nemurire!

Ștefan RADU

Sunt locuri, sunt case, sunt persoane bântuite. Nu ca-n filmele de la Hollywood, ci într-un mod subtil, permanent. De aceea cred că prezența doamnei Macovei în fosta casă de oaspeți a lui Ceaușescu este mai mult decât o coincidență. Unde în altă parte ar fi putut un fost procuror comunist să-și prezinte opțiunile sale etice și „populare”?! Doamna Monica vrea să fie președintă! De partid, deocamdată… Vrea să facă ordine și să impună disciplina în societate. Foarte bine! Așa și trebuie să gândească un procuror pasionat de profesia sa. Ciudat este, însă, că în campania sa pentru atragerea voturilor pedeliștilor (câți or mai fi!) îi atacă exact pe cei care au susținut-o în scurta sa carieră politică. În ianuarie 2012 (când ai ei erau încă la putere și populația protesta în stradă) declara disperată că „este evident că rețeaua transpartinică a corupției include și persoane din PDL.” Noi, alegătorii, știam demult, dar nu eram ascultați. Madam Monica s-a mulțumit să fie promovată politic și să-i fie finanțată campania pentru europarlamentare chiar de către cei pe care îi acuză de corupție. Acum, pe blogul său, de 8 martie 2013, candidata Macovei scrie că în partidul pe care visează să-l conducă spre victorii mărețe „sunt lideri PDL care intră în panică și amenință”, iar Comisia de Organizare a Convenției Naționale Extraordinare ar măslui listele cu delegații din județe și că ar pregăti fraudarea alegerilor interne (că pe celelalte nu mai au, deocamdată, ocazia…). Parcă îl aud pe celebrul domn Băsescu (sau pe unii dintre epigonii săi penibili) care prin 2004 striga pe toate canalele media că PSD a „virusat” softul de la Statistică și că se pregătește furtul masiv de voturi. După ce a câștigat, a făcut „ciocul mic” și a uitat de tot complotul imaginar. Iată că, peste ani, la un alt nivel (mult mai neimportant), „premianta clasei” de băsiști încearcă folosirea unei strategii identice. Dacă va avea succes și îi va aburi pe colegii săi de tranșeu, e treaba pedeliștilor. Personal, nu mă interesează cum își spală rufele între ei. În final vor avea partidul pe care îl merită și conducătorii care să-i reprezinte. Abia la vremea alegerilor naționale vor vedea pe ce și pe cine au mizat. Scorul din 2012, când au fost spulberați din Parlamentul României, le-a arătat ce „valoroși” au fost, în acești ani, Boc, Ungureanu, Udrea, Videanu, Ridzi și – ultimul dar nu cel din urmă! – Băsescu. Dacă nu ar fi existat pomana legală cu suplimentarea mandatelor și promovarea celor de pe locurile doi și trei direct în fotoliile Legislativului, astăzi, madam Monica n-ar mai fi avut ce partid să vrea să conducă!
La urma urmei, luptele intestine dintr-o formațiune politică n-ar trebui să prezinte interes pentru publicul neînregimentat. De data asta, însă, lansarea de la „Casa Ceaușescu” a fost o perfectă regie de teatru ionescian. Atâtea fantome la un loc n-ar fi avut curajul să imagineze nici cel mai sărăcuț cu duhul scenarist american. Păcat că „premiera” a avut loc de 8 Martie, când lumea normală avea cu totul și cu totul alte preocupări…