Mihai BUZNEA
Nu pricep cu nici un chip – mi se destăinuie un slănicean, tulburat nevoie mare de anormalitatea stărilor pe care le acuză și de rostogolul continuu al stațiunii pe panta indiferenței și a neputinței. Pierim, dom’le! Pur și simplu! Ne înghite prostia omenească! Stăm pe un munte de aur care ne face cu ochiul, a întărîtare, și trăim, vai de mama lui de trai, din milostenia guvernului. Agonizăm! Dar nici nu facem nimic! Ce fel de creiere avem? Unde ne sînt, cu ce se ocupă faimoșii oameni de afaceri români, alde Sorin Vîntu, frații Păunescu, Cataramă, Copos și tot neamul lor de fraieri cu diplomă? Au bani, dar n-au idei! Le dau eu una, pe gratis. Le cer doar un loc de muncă. Ați văzut ce-au fost în stare să facă americanii, în plin deșert stîncos, un Las Vegas care adună potentații lumi și împătimiții jocurilor de noroc! Mega-afaceri! Bogații noștri, chiar așa, de carton, cum sînt, n-ar trebui să tremure din toate încheieturile atunci cînd e să scoată paraua ca s-o înmulțească, li-i teamă să nu o scape din mînă. Mentalitate de cămătar. Păguboasă. Fără exagerare, în cîțiva ani, foarte puțini, Slănicul Moldovei ar putea dubla produsul intern brut, sau aportul valutar, echilibrînd balanța externă și excedentînd-o. Cum? Simplu! O investiție suficientă, nu masivă – reține nuanța -, de capital, chiar intern la o adică, cu reconversie rapidă, aproape concomitentă, în profit substanțial. Păstrînd proporțiile, orașul care în prezent agonizează ar putea să renască uimitor, asemeni păsării Phoenix, cîștigîndu-și dreptul de a se așeza alături de miraculosul Vegas. Argumente: Slănicul dispune de un cazinou – o autentică bijuterie arhitectonică – ce poate fi comparat cu cele de la Constanța și Sinaia, în jurul căruia ar gravita întreaga industrie a bisnis-agrementului. Are hoteluri și vile luxoase, dar s-ar putea construi și altele, ultramoderne, în același timp cu restaurarea dotărilor existente. La mai puțin de 90 de kilometri se află un aeroport internațional – cel de la Bacău -, care poate asigura legăturile cu orice oraș european care ar „livra” grupurile de jucători. Zona este traversată de drumuri europene, dar și de căi ferate duble, electrificate. Există un proiect în stand by de cîțiva ani prin care s-ar putea decupa o șosea turistico-strategică peste masivul Nemira direct în stațiune, iar amenajarea unui heliport în chiar inima orașului e o altă oportunitate perfect realizabilă. Avem baze de tratament ce s-ar putea transforma rapid în centre de ergo-terapie și alte chestii de-astea. Apoi, județul nostru, ca și cele învecinate, au mari producători de bunuri alimentare și băuturi în largi sortimentații și de cea mai bună calitate. Avem muzicieni și formații lăutărești, doar scamatori și saltimbanci ar mai fi nevoie să importăm. N-ar lipsi nici damele de companie.
Ei, ce părere ai? Stăm, lîncezim, ne prăfuim. Ne bucurăm nevoie mare cînd prindem cîte-un grup de rătăciți cu banii din buzunare numărați bob cu bob, ce cîștig să ai din partea lor ? Ne sperie afacerile în stil grande, de-aia rămînem sărăntoci. Moralitatea, unde-i, spuneai? Păi, ce poate fi mai moral decît să dai de muncă, așadar pîine, la mii de oameni? Eu n-am spus să facem la Slănic Moldova case de toleranță, ci un Las Vegas „la scară”, mai mic, dar productiv. Iată soluția! Banii? Dacă boșii autohtoni stau deoparte, de ce să nu se promoveze vreun proiect internațional sau o emisiune de euro-acțiuni, precum cea pentru Dracula Park? Trag nădejdea ca aceste soluții-provocare să le vadă și domnul ministru Dan Matei Agaton, care e de-al nostru, cum se spune, deputat de Bacău. De ce să nu facă și dumnealui un pustiu de bine, întruchipat într-o minune pentru suporterii săi, de să-l ținem minte! Faceți jocurile, vă rugăm! Sînt doar numere cîștigătoare!
Lasă un răspuns