Mihai BUZNEA
Sîntem salvați! Alertați, în sfîrșit, de evoluția demografică negativă, guvernanții au găsit soluția: fiecare româncă aptă pentru reproducere va trebui să dea naștere la cel puțin doi copii. Sarcină de la stăpînire, ferească sfîntul să te pui rău cu ocîrmuirea! Conceptul nu e nou, e doar îmbrăcat în haine recroite: familia cu doi bebeluși. Deocamdată, stimularea natalității e doar un proiect, spunea deunăzi, într-o emisiune televizată de un post național la o oră de maximă audiență, ministra sănătății și familiei, Daniela Bartoș. Decizia e în pregătire. Trebuie să redevenim o națiune numeroasă, sănătoasă, tînără și viguroasă. Pentru asta e nevoie de măsuri responsabile, moderne și verificate în practică De alții, nu de noi: educație și contracepție, planning familial, alimentația gravidei și a copilului, asistența medicală. Numai că toate erau spuse la modul imperativ: Trebuie, fără a se preciza esențialul: Cine și mai ales Cu ce!
Practica arătatului cu degetul nu a dispărut și nici nu-i văd șansele de a se face nevăzută. Mentalitate made în România: Puternicul hotărăște, Nevolnicul împlinește. Altfel, o pățește! Că e musai să ne înmulțim. Numai că pentru așa ceva e nevoie, în primul rînd, de mame și de tați care să aibă unde-și culca odraslele, cu ce să le îmbrace, ce să le dea de mîncare, de medici care să-i îngrijească așa cum se cade. De unde așa ceva, păcatele mele? Hai, c-am luat-o pe maniere de mahala, mi-am pierdut uzul rațiunii! Că tot ea, ministra în cauză, se lamenta pe sticla televizorului că fenomenul abandonului la vîrste foarte mici nu mai poate fi controlat: peste
2.000 de nou-născuți, în primele șapte luni ale acestui an, lepădați sau uitați prin maternități și secțiile de pediatrie. Iată cum se îmbogățește și se pricopsește de mai să-și dea duhul, statul- părinte.
Ce n-am reușit să aflu de la distinsul ministeriabil, cu toate că am fost cît se poate de atent la vorbele rostite, i le-am sorbit pur și simplu din gură, e dacă conceptul cu pricina se referă la fiecare cuplu în parte sau e doar așa, o medie pe țară. Dacă e ceea ce mă gîndesc, înseamnă că treaba e O.K. Ce nu naște Ileana, naște Piranda, și gata socoteala! Pardon, indicatorul. Scapă Vasile, iar Stănescu se umflă-n pene: am mai pus-o de-un rrom, c-așa-i românul, își stropește bucuria cu-o cinzeancă! Apoi, pot sta liniștit și guvernanții, ei „dau linia”, n-au timp de înmulțire (asta ne-ar mai lipsi, vorba legendarului Bulă). Vedeți ce simplu se face media? Era la mintea cocoșului, dar nu se vedea din cauza crestei. Dacă mai punem la socoteală și pe cei neînmatriculați în vreun fel sau altul, media cu pricina sare spre trei, aruncă în aer conceptul și trebuie schimbat. De vorbe nu ducem lipsă, se adaptează.
Și totuși aș vrea să apuc anii în care să nu am loc unde să mă mișc, pe stradă, în parc sau în magazine, din cauza cohortelor de copii frumoși, veseli și gălăgioși. Să fiu, pur și simplu, dat deoparte, de ei. Trimis la locul meu. Deocamdată mă-nvîrt printre tot mai bătrînii mei concitadini și încerc să înțeleg sensul și direcția de bătaie a programului „doi pe țeavă”. Tragi cu pușca, nu ia foc,/ Păsărica-i cu noroc!
Lasă un răspuns