Întîmplare adevărată cu Bulă, pe vremea Odiosului: eroul nostru național este luat la ochi de un tovarăș milițian în timp ce-și burdușea port-bagajul Daciei cu suluri întregi de hîrtie igienică. „Ce faci acolo, to’arășu’?, i se adresează omul legii, nu știi că n-ai voie să te supraaprovizionezi? Pentru ceilalți ce mai rămîne? Și-apoi, nu pricep la ce-ți trebuie atîtea bobine, una nu-ți ajunge?”. „Să trăiți, șefu’, îi răspunde Bulă, dar se-anunță niște vremuri tare c… cioase și nu vreau să mă găsească nepregătit”.
Mi-am amintit de poantă nu de mult, citind într-un ziar românesc despre o posibilă inițiativă parlamentară a „verzilor” de peste ocean. Ecologiștii americani vor, nimic mai mult, să elimine hîrtia igienică din viața intimă a fiecărui individ. După ei, folosirea acesteia e curată risipă, pericol național, alertă de gradul zero, echivalentă cu masacrarea pădurilor. Avuție aruncată la closet. Nici măcar reciclabilă, păi în ce ar putea-o transforma după utilizare, în șervețele pentru masă sau în hîrtie grofată? Ceva- ceva adevăr pare a fi în chestia asta, doar nu s-ar da ecologiștii chiar degeaba de ceasul morții, ajungînd pînă acolo încît să le intre oamenilor prin case spre a le depista depozitele clandestine gen Bulă of Romania. Cu ce s-o înlocuiască – iată întrebarea, unii propunînd și o soluție: frunzele de arbori. E, aicea i-am tăiat pe americani, cu toată deșteptăciunea lor. Să ia aminte, însă, avem idei, dar nu le furnizăm pe degeaba. Vrem valută forte, cu care ne putem echilibra balanța comercială imediat și pe termen lung. Mă și mir cum de ei, cei din țara care ne-a dat porumbul (păpușoiul cel de toate zilele al țăranului român), nu s-au gîndit la pănuși. Păi, nu ele sînt pe post de hîrtie igienică prin ogrăzile celor trăitori la sate? Puse la păstrare, verzi, teancuri – teancuri, pot umple vapoare întregi care să ia calea apelor, spre unchiul Sam. Sau frunza de brustur, gîrlă pe la noi, de-au transformat țarinile în pîrloagă. Mare și moale, catifelată, numai bună de mîngîiat cu ea pe la antipozii… trupului. Dar de frunza viței de vie sau cea a fasolii de harac, ce ziceți? Nu mai spun de frunza de sfeclă ori de dovleac, de-ajunge pentru o familie întreagă! Niscai alte bălării de-acoperă cîmpurile nelucrate, gîrlă peste tot! Marfă de esport, clasa-ntîi. Ca să vezi, se dă deștepți, da’ i-am tăiat și de astă-dată ! Te pui cu românul? Poate în felul ăsta mai scăpăm și noi ceva păduri, că prea au șters-o cu ele mai prin toate locurile miliardarii noștri de carton! Unde ne-or fi ecologiștii, că n-am prea mai auzit de ei? Or fi stînd de veghe prin lanul de porumb, de teamă să nu le cadă vreun buștean în cap. Pînă una – alta, vești optimiste de peste ocean: cică se inventează hîrtia igienică reciclabilă, după o idee românească: nici în spate nu mă doare, fă-mi bobina cît mai mare. (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns