Mihai BUZNEA
După un periplu europeano-mondial care a durat mai bine de șase decenii, fostul rege Carol al II-lea s-a întors acasă, alăturîndu-se iluștrilor săi înaintași Carol I și Ferdinand, la Curtea de Argeș, acolo unde urmează să se înalțe, anul acesta, un pantheon al dinastiei regale de Hohenzollern Sigmaringen. Un act de dreptate și moralitate, de respect datorat celor ce au condus destinele țării într-un timp al restriștilor – l-au considerat unii dintre români. Alții i-au atribuit conotații profunde, de restaurație istorică. Nu au lipsit nici anti-regaliștii, care sînt de părere că e o rușine și o exagerare această reabilitare post-mortem a Dictatorului și, implicit, a mult-iubitei, dar și hulitei sale amante și soții, Elena Lupescu. În sfîrșit, Puterea, prin reprezentanții săi cei mai de marcă, atribuie evenimentului semnificații profund reparatorii și democratice, iar istoricii și analiștii îl apreciază ca pe o abilă inițiativă a Guvernului Adrian Năstase care, astfel, a reușit să puncteze decisiv la imaginea sa politică, al cărei rating începuse să sufere serios.
Cît adevăr, cîtă exagerare, cîtă invidie și răutate există în toate aceste aprecieri, nu se poate stabili cu exactitate. Și nici nu cred că e foarte important acest lucru. Din toate se poate desprinde cîte un sîmbure de adevăr, ori acest fapt este esențial. Întrebarea care ne dă tîrcoale de cîteva zile încoace este de o cu totul altă natură: cît de bine îl cunoaștem noi, românii de astăzi, pe ex-regele Carol al II-lea, știut fiind că doar aproximativ zece la sută dintre noi trăiam pe timpul cînd acesta se afla pe tron sau ne nășteam în anul cînd el își părăsea turma. Chiar și acest detaliu este suficient pentru a fi rezervați atunci cînd emitem păreri (nu cînd dăm verdicte), indiferent cum sună ele, fiind, totodată, de acord că prea puțini au apelat, ori apelează măcar acum, la documentele de epocă. Iată ce ne spun, ele, între altele: „În cei zece ani de domnie a lui Carol al II-lea, România a parcurs mai multe etape de evoluție. Din punct de vedere economic, criza din 1929 – 1933, apoi puternicul avînt din anii 1934 – 1938 și, în sfîrșit, începutul recesiunii (1939 – 1940); în ansamblu a fost o perioadă de progrese notabile, cu deosebire în ceea ce privește industria. Viața politică a fost foarte agitată, au avut loc mari confruntări între forțele democratice și cele dictatoriale; partidele politice au cunoscut un proces de erodare, ceea ce i-a înlesnit lui Carol al II-lea să treacă la dizolvarea lor formală, în martie 1938, pe fondul unei evidente ascensiuni a Gărzii de Fier. În plan cultural s-au înregistrat progrese remarcabile, atît în privința ridicării nivelului de cultură al maselor, cît și în afirmarea unei pleiade de savanți de talie mondială. Politica externă a României s-a caracterizat prin dinamism, prin efortul depus la nivel continental pentru salvgardarea păcii; pînă la urmă, decisivă a fost poziția marilor puteri, care a condus spre cea de a doua conflagrație mondială, țara noastră fiind victima politicii de forță și dictat”. (Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866 – 1947, Editura Danubius 1991).
Cine, ce fel de personaj era, de fapt, Carol al II-lea? Iată cum ni-l descriu alți doi istorici, C. Neagu și D. Marinescu, în lucrarea „Fapte din umbră” (vol. III, Editura Politică, l980): documentele de epocă ne-au atras atenția asupra „…unui personaj care din anul 1918 și pînă în anul 1940 a adus țării și poporului român multe deziluzii și suferințe”; „…perioada domniei lui Carol a fost una dintre cele mai frămîntate din istoria poporului român”; „Perfidia, cinismul, lipsa de scrupule în regizarea intrigilor de la curtea regală din București au cunoscut o mare amploare în timpul domniei lui Carol al II-lea”.
Așadar, înșiși cercetătorii instituției monarhice au puncte de vedere care nu coincid, aprecieri și interpretări diferite, de multe ori neconciliante. Este, și acesta, un mod de a cunoaște istoria. Restul aparține vorbelor. Dincolo de ele se află, acum, un singur fapt de adevăr indubitabil: regele se află printre noi. Fiul rătăcitor s-a întors acasă.
Lasă un răspuns