• Rafo Onești datorează peste 6.000 de miliarde de lei la bugetul de stat • din această sumă, Finanțele au recuperat doar 400 de milioane de lei • Finanțele arată multă înțelegere față de cel mai mare datornic, dar este neîndurător cu micii restanțieri
În toate statele civilizate, datornicii la bugetul statului stau permanent cu frica-n sîn să nu fie „călcați” de reprezentanții fiscului. Această componentă a economiei libere a pătruns și la noi, dar numai în teorie. Legislația fiscală românească este extrem de dură cu rău platnicii, iar ziarele sînt pline de anunțuri cu bunuri ale evazioniștilor scoase la mezat de reprezentanții statului. Chiar și în Bacău, pentru datorii neplătite la timp, Finanțele se chinuie să vîndă bunuri pe care le sechestrează. Tot teoretic, inspectorii fiscali nu au dreptul să țină cont de numele patronilor și nici de valoarea datoriilor agenților economici. Numai că și treaba asta funcționează doar parțial, adică fiscul este neîndurător mai mult cu micii datornici, decît cu marii restanțieri.
Costel Mîndrulescu este patronul unei firme ce are deschis un mic stand în spațiul comercial de la Piața Centrală. Inevitabil, firma mai acumulează din cînd în cînd datorii la unul dintre bugete, de stat sau social, sau chiar la amîndouă. „Am văzut că s-au publicat listele cu datornici. M-am crucit cînd am văzut că unii au datorii de zeci și sute de miliarde de lei. Nu am cunoștință să fi avut probleme cu statul. Pe mine, însă, mă «vizitează» inspectorii și pentru cîteva sute de mii de lei restante. Am întrebat odată doi inspectori de ce nu se duc și la cei mari. Mi-au răspuns că acolo nu sînt lăsați să pătrundă”, povestește Mîndrulescu.
Publicarea listei datornicilor a iscat o mulțime de discuții, cînd ceea ce doar se zvonea s-a adeverit. Există în județul Bacău 26 de mari datornici, care au datorii neachitate la bugetul de stat de aproape 15.000 de miliarde de lei. Din situația obligațiilor restante la bugetul de stat și neachitate pînă la data de 30 iunie 2003, rezultă că Rafo Onești este cel mai mare datornic din județ și se află în fruntea unui top național al restanțierilor. Conform datelor publicate pe Internet de Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP) Bacău, datoriile totale ale Rafo Onești sînt de aproape 6.090 de miliarde de lei. Pentru comparație, acești bani sînt echivalentul îngrijirii timp de 100 de ani a celor 1.000 de copii aflați în centrele băcăuane de plasament. Cu aceiași bani s-ar putea construi cel puțin 5.000 de apartamente sau ar fi asfalați cam 1.000 de kilometri de drum, adică aproape toate șoselele din județ. Iarăși, toate aceste calcule sînt de ordin teoretic, deoarece fiscul băcăuan nu pare prea hotărît să recupereze cele peste 6.000 de miliarde de lei pe care le datorează Rafo Onești.
Rafinăria oneșteană a beneficiat, în două rînduri, de eșalonări la plata datoriilor, dar în această vară societatea a pierdut aceste facilități, pentru că s-a dovedit, încă o dată, rău-platnică. Adică n-a plătit nimic de bună-voie. A urmat, firesc, începerea procedurii de executare silită. Conform datelor furnizate de Cezar Marariu, directorul executiv adjunct al DGFP Bacău, se pare că singurii bani recuperați din datoriile Rafo sînt 400 de milioane de lei, sumă dibuită într-un cont bancar pe care s-a pus poprire. În urma „succesului” repurtat, statul a recuperat mai puțin de 0,006 la sută din totalul datoriei pe care o are firma patronată de Corneliu Iacobov. Alți bani din cele peste 6.000 de miliarde de lei nu s-au mai recuperat încă, iar conducerea DGFP pare timorată cînd ia decizii referitoare la gigantul datornic oneștean.
„Îi strîngem de gît dacă le blocăm conturile”!
Cum își propune conducerea fiscului băcăuan să mai scoată ceva bani de la Rafo? A început cu sechestre asupra unor clădiri, terenuri și instalații ale rafinăriei, dar Marariu se declară sceptic că o eventuală vînzare prin licitație a acestor imobile s-ar solda cu succes. Nici blocarea conturilor Rafo nu este în planul finanțiștilor băcăuani. „Îi strîngem de gît, nu-i mai lăsăm să respire prin blocarea conturilor!”, se arată milos Cezar Marariu. Chiar procedura de lichidare nu este o opțiune pentru directorul executiv adjunct: „Din punctul de vedere al bugetului, Rafo este un partener, nu putem să mergem să îi lichidăm!”.
Marariu este și extrem de înțelegător cu cel mai mare datornic băcăuan, deși acesta nu a respectat eșalonările acordate pînă acum. Directorul de la DGFP explică faptul că „Rafo nu a reușit să respecte procedura de eșalonare, din cauza unei conjucturi nefavorabile”. Întrebat de ce nu dă dovadă de aceeași înțelegere și față de alți datornici, ca Elbac, spre exemplu, Marariu are explicația că producătorul de mobilă băcăuan nu are șanse de redresare. În schimb, Rafo are. „Au avut oprită producția cîtva timp, dar acum cei de la Rafo s-au redresat”, este convins Cezar Marariu. Acesta este însă bucuros de faptul că rafinăria, obligată de noile imperative legislative, a început să-și achite accizele, dar nu din cele peste 2.000 de miliarde de lei restante la acest capitol, ci din obligațiile curente. Marariu spune că Rafo plătește zilnic cîte 25-27 de miliarde de lei în contul accizelor. Cît despre restul obligațiilor curente, la TVA, la alte impozite și taxe, Marariu nu spune decît că „datoriile curente, Rafo și le plătește în limita posibilităților”. Cît își achită rafinăria din obligații, se va afla în luna octombrie, cînd Finanțele vor reactualiza pe Internet lista datoriilor și a datornicilor. Pînă atunci, Marariu opinează că „cei de la Rafo vor să facă încă o cerere de eșalonare a plății datoriilor”, deși primele două facilități obținute pînă acum au fost tot atîtea eșecuri ale statului. Oricum, directorul executiv precizează că decizia de eșalonare la plată a datoriilor Rafo urmează să fie luată la Ministerul Finanțelor Publice, și nu la nivel local. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns