• contravaloarea avantajelor în natură acordate salariaților ar fi trebuit trecută anul trecut pe statele de plată • aceleași sume se trec în fișele fiscale depuse la Fisc pentru determinarea Impozitului pe Venitul Global • contabilii nu știu cum să determine cît au vorbit angajații în interes personal
Deși se spera într-o amînare a deciziei de impozitare a avantajelor în natură oferite salariaților, angajatorii trebuie acum să contabilizeze retroactiv contravaloarea „favorurilor” pe care le-au acordat. Săptămîna trecută, au apărut în Monitorul Oficial Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit. Au fost introduse în aceste norme reglementări care iau în calcul inclusiv impozitarea avantajelor în natură, cum ar fi telefoanele sau mașinile de serviciu folosite în interes personal. Normele stabilesc și faptul că primele de asigurare suportate de angajator în beneficiul angajaților se adaugă venitului din salarii și se supun impozitului pe venitul global. Mai este vorba despre cazarea și masa acordate în unități proprii de tip hotelier; anumite cadouri primite cu diverse ocazii; abonamentele radio-tv și de transport, abonamentele și costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice; biletele de tratament și odihnă; acordarea unor produse alimentare, îmbrăcăminte, cherestea, lemne de foc, cărbuni, energie electrică, termică și altele; permisele de călătorie pe diverse mijloace de transport; contravaloarea folosinței unei locuințe în scop personal și a cheltuielilor conexe de întreținere.
Pentru vehiculele cu folosință mixtă, evaluarea se face conform foii de parcurs, cu justificarea numărului de kilometri parcurși în interes personal. În cazul telefoanelor de serviciu, angajatorul trebuie să stabilească o limită valorică, reprezentînd convorbiri în interes de serviciu. În cazul cînd angajatul depășește valoarea alocată și angajatorul plătește această diferență, suma respectivă va fi considerată venit impozabil, iar salariatul va plăti impozitul aferent. De asemenea, fiecare persoană are dreptul la o deducere care se ridică 1,8 milioane de lei și beneficiază de deduceri suplimentare în cazuri speciale – copii în întreținere, persoane cu handicap, invalizi.
Impozit pe cadourile de 8 Martie
Conform Normelor, avantajele în natură sînt evaluate la prețul pieței. În ceea ce privește vehiculele, valoarea utilizării este dată de prețul de închiriere, dacă acesta aparține unei terțe persoane. Dacă vehiculul aparține firmei, avantajul se calculează aplicînd lunar o cotă de 1,7 la sută asupra valorii evidențiate contabil. Valoarea chiriei este cea aferentă suprafețelor locative deținute de stat, iar cheltuielile de întreținere intră în calcul la valoarea lor efectivă. În cazul convorbirilor telefonice, angajatorul trebuie să stabilească partea corespunzătoare folosită în scop personal, care reprezintă avantaj impozabil. Dat fiind că în normele metodologice nu sînt prevăzute nivelurile minime ale convorbirilor telefonice sau ale kilometrilor parcurși cu autoturismul de la serviciu în scop personal, este greu de crezut că impozitarea se va face uniform.
Vor fi impozitate global și contravaloarea darurilor acordate copiilor minori și angajaților cu ocazia Crăciunului, Paștelui sau altor sărbători, precum și cadourile oferite angajatelor de 1 sau 8 Martie, care depășesc, fiecare, un milion de lei.
Normele metodologice enumeră la categoria de venituri supuse impozitării globale, pe lîngă veniturile din activități independente, cele din salarii, din cedarea folosinței bunurilor, veniturile din activități agricole și „veniturile din divindende și dobînzi”. Normele metodologice detaliază această prevedere și stipulează că „veniturile din dividende și dobînzi, din activități agricole, precum și cele din categoria „alte venituri” se supun impozitării, pe fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri, impozitul fiind final”.
Fișele fiscale, altă complicație
Așadar, în categoria veniturilor impozabile intră atît veniturile în bani, cît și echivalentul în lei al veniturilor în natură, care ar trebui cuprinse în declarația IVG pe 2002, fișele fiscale, al căror termen de depunere expiră la finele acestei luni, pentru angajatori. Pentru îndeplinirea acestei obligații, ar fi trebuit ca echivalentul în lei al presupuselor avantaje să fie trecut pe statul lunar de plată. Patronii și contabilii sînt însă într-o ceață totală. Anul trecut, nimeni nu a trecut în salariul lunar al angajaților aceste venituri și, ca urmare, nu le-a evidențiat nici în fișele fiscale pe care unii deja le-au predat la Fisc. „Habar n-am cum ar fi trebuit să determin partea din convorbirile la mobil pe care să o consider venit al angajatului”, se plînge Violeta Bărbulescu, director economic la o firmă băcăuană. Ea mai spune că Normele nu sînt foarte clare și lasă loc de interpretări. „Dacă valoarea premiilor este clară și se poate ușor trece ca venit, cred că Guvernul ar fi trebuit să stabilească procente clare din abonamentul la mobil pe care salariatul le-ar fi folosit în interes personal”, mai afirmă Bărbulescu. Directorul economic este de părere că va trebui să angajeze personal suplimentar la serviciul de contabilitate pentru a putea face calculele necesare.
Cert este că firmele care au depus deja fișele fiscale ale salariaților (peste 25 la sută, la Bacău), va trebui să facă demersuri pentru a le modifica prin înscrierea avantajelor pe care consideră că le-au acordat. Principala modalitate de determinare de către finanțiști a avantajelor ar fi consultarea contractelor de muncă ale salariaților, unde, teoretic, ar fi înscrise facilitățile. Problema este că în cele mai multe cazuri, avantajele nu apar în contractele de muncă. Oricum, cea mai mare categorie care va trebui să plătească impozit pe avantaje în natură o constituie personalul firmelor și regiilor furnizoare de utilități. Este știut faptul că, de exemplu, Romtelecom acordă gratuități semnificative propriilor angajați, a căror contravaloare se impozitează acum. Același lucru se întîmplă și la CFR, Electrica, firmele de televiziune prin cablu etc.
Impozitele pe aceste facilități nu sînt, susțin finanțiștii, o noutate în Europa, ele fiind aplicate și în țările dezvoltate. Trecerea avantajelor în categoria veniturilor arată foamea de bani pe care a căpătat-o statul, mai ales după măsurile populiste de protecție socială pe care le-a luat, venitul minim garantat, cornul și laptele, facilități la plata întreținerii etc. Nu este mai puțin adevărat, însă, că mulți dintre patroni și-au trecut toate cheltuielile, cu cățel, cu purcel, pe firmele pe care le dețin, pentru a le deduce din impozitul datorat. Mobilele soțiilor, fraților, copiilor, cumnaților, mașinile acestora, costurile de utilizare sau reparații, întreținerea caselor personale, telefoanele de la domiciliu, excursiile, toate aceste se regăsesc în cheltuielile multor societăți comerciale. Aceste „abuzuri” fiscale, odată devenite imposibile, nu vor putea anula, din păcate, interpretările personale ale unor inspectori financiari, care pot găsi multe breșe în legislație pentru a-și impune punctele de vedere. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns