Sport Club Bacau pune luni in vanzare bilete pentru meciul din optimile Cupei Romaniei, cu ASA Tg. Mures la secretariatul clubul de la stadionul “Letea” si la chioscul “Ziarul de Bacau” din fata magazinului Luceafarului. Pretul unui bilet este de 15 lei. Partida SC Bacau – ASA Tg. Mures este programata sa se dispute miercuri, 28 octombrie, cu incepere de la ora 14:30, pe stadionul “Letea”.
Voi prezenta adevărata „faţă” a loviturii „foglia secca” (lovitura standard), executată 100% doar de Didi, Pele, Rivelino, Zico. Alţii, care s-au „apropiat”, într-un fel sau altul, nu sunt luaţi în considerare [Garincha, Eder, Nelinho, Junior, Edu, Ronaldinho, R. Neto, R.Carlos, Platini, Figo, D.Lupu, Hagi, Dumitru, Iordănescu, Mulţescu, Pleşan, Pato, Elano, Andre Santos, M.Senna, P.Assuncao etc]. O exprimare mai precisa, pentru ce nu intra in varianta standard, s-ar putea realiza/indica prin “suturi in stil foglia secca” sau efecte combinate cu “suturi in stil foglia secca”. Astfel, combinatii “50% – 50%” ale efectului de corner cu “foglia secca” au realizat in 2008-2010: F.Aurelio, Juninho, Alex, D.Alves (din lovituri libere), Maicon (din acţiune). Mai multe efecte imprimate mingii, SE INSUMEAZA SI SE INTREPATRUND IN MANIFESTARE (nu se anuleaza !!! ) …Din 1978, până prin 1986 (după aceea, nemaiavând timp pentru aceasta), şi autorul prezentarii a executat permanent această lovitură (cu martori), dar, neparticipând la meciuri oficiale (nefiind legitimat), nu se pot emite nici un fel de pretenţii… „Foglia secca” (lovitura standard) Se execută de regulă între 16 m şi 30 m, la lovituri libere directe. Se loveşte cu forţă foarte mare, urmărind ca să se realizeze o mişcare de rotaţie (iarăşi foarte mare) inversă ca la rostogolire, mişcarea de rotaţie fiind în plan vertical (nu precum la corner, efect în plan orizontal). Când forţa centrifugă, dezvoltată de mişcarea de rotaţie foarte mare, este cea necesară (la fel ca atunci când rotiţi o găleată – mai mică – cu nisip sau cu apă şi nu cade jos conţinutul), se întâmplă următorul fenomen: – lovind cu laba piciorului – faţă de axul principal al mingii – mai mult jumătatea din dreapta sau jumătatea din stânga [laba piciorului nefiind plană, ci în relief, …şi trăgând: 1) ori cu interiorul, 2) ori cu exteriorul labei piciorului, 3) ori cu partea centrală de deasupra (cu şiretul), care – după cum am arătat – nu este plană, sau 4) chiar cu vârful bocancului], jumătatea din dreapta sau jumătatea din stânga se vor comprima mai mult (câte una, după caz) şi nu se vor putea destinde imediat, ca la alte tipuri de şuturi; se va conserva, deci, această comprimare a unei jumătăţi a mingii (vom avea, astfel, un volum mai mare de aer, ori în dreapta, ori în stânga, concomitent cu modelarea învelişului mingii, care este elastic – din piele). Când, înaintând prin aer, mişcarea de rotaţie scade datorită frecării cu aerul, scade şi forţa centrifugă de susţinere a comprimării învelişului mingii şi, urmând ramura coborâtoare a traiectoriei, până la echilibrarea mingii – ca formă şi volum de aer interior – în ambele jumătăţi (stânga – dreapta), se va manifesta „devierea” mingii, când spre dreapta, când spre stânga, derutând total portarul; echilibrarea se va face, astfel, cu un impuls „stânga – dreapta” şi invers. Trebuie remarcat faptul că, la ramura urcătoare, mingea se ridică neaşteptat de mult în sus. Dacă n-ar interveni gravitaţia, mingea ar trebui să facă o curbă evidentă în sus, precum la efectul de corner se duce spre stânga sau spre dreapta, în funcţie de direcţia şi punctul de lovire: – la corner – se loveşte către dreapta, pe marginea stângă a mingii, curba este către dreapta; se loveşte către stânga, pe marginea dreaptă a mingii, curba este către stânga; – la “foglia secca”- lovindu-se în partea de jos, cu direcţia de lovire către în sus, curba vine către în sus, dar intervine gravitaţia şi va urma o coborâre bruscă, spre bara transversală. Deci, la ramura coborâtoare (după punctul mort de sus), se creează un dezechilibru al mingii, minge care s-a înşurubat în aer şi într-o mişcare laterală, ca efect al comprimării mingii într-o jumătate şi al măririi uşoare a volumului mingii în cealaltă jumătate. Acea înşurubare laterală se manifestă încă de la ramura urcătoare. La mişcarea de rotaţie, în exteriorul mingii se formează nişte curenţi uşori de aer (dacă mingea este udă – “stropeşte”). Mingea va fi greu de reţinut şi dacă este atinsă. Sau, la pasele executate în acest stil (brazilian), mingea sare, de asemenea neputând fi reţinută. Dacă se mai completează lovirea iniţială şi cu o mişcare bruscă de “tăiere” a efectului (ca la tenis de masă), sub un unghi spaţial, puţin modificat, realizându-se concomitent şi o “plesnire” a mingii (un impuls suplimentar), efectul va fi cu mult mai “profund”. La efectul de corner, relaţia energetică a componentelor mingii va conserva/memora acţiunile primite în sistem [configuraţiile componentelor structurale (începând, posibil, de la nivel quark, electron, până la nivelul molecular) fiind forţate (prin inducerea doar uşoară a unui „joc” convenabil al polarităţilor şi prin uşoara adaptare a compatibilităţii structurale interne/externe) pentru realizarea mişcării/deplasării, …prin memorare, se va păstra, atât predispoziţia pentru această mişcare/deplasare, cât şi tipul acesteia]… Mişcarea de rotaţie suprapune (ca, de altfel, şi o mişcare forţată de înaintare prin spaţiu…, în mod repetat, …aceasta şi până la realizarea rotaţiei complete a corpului ), în aceeaşi zonă de reper, manifestări ale compatibilităţilor structurale interne/externe uşor diferenţiate (din diverse motive: configuraţionale, de interacţionare, etc), constituind premize pentru a considera corpul în mişcare de rotaţie, sursă de unde energetice (gravitaţionale, …). După descrierea portarului francez în meciul Franţa – Brazilia – (C.M.`58), la lovitura liberă a lui Didi: „mingea s-a ridicat foarte sus peste zid, a coborât brusc spre transversală, a luat-o în dreapta, portarul s-a dus şi el în dreapta; apoi, mingea se duce în stânga, fără ca portarul să poată reveni şi el în stânga, şi… gol”, în acest caz avându-se de-a face cu „foglia-secca”. Efectele cu schimbarea (bruscă a) direcţiei mingii – la fotbal (gen „foglia-secca”) – se explică prin conservarea comprimării învelişului mingii şi a diferenţelor de volume de aer corespunzătoare între o emisferă/zonă (mai mult) modificată şi cealaltă (şi altă zonă), datorită forţei centrifuge mari rezultate din mişcarea rapidă de rotaţie a mingii [în plan vertical, la „foglia-secca”, dar, posibil şi în plan orizontal, folosind, în acest al doilea caz, ori numai planul orizontal, cât şi combinaţia acestuia cu cel vertical în realizarea emisferelor/zonelor neegale; adică, se va lovi în lateral, respectiv mai jos, dar tot lateral] sau datorită forţei şi vitezei mari (peste 120-140 km/h) de înaintare a mingii. În ultima parte a traiectoriei, datorită frecării cu aerul şi scăderii astfel a mişcării de rotaţie, se va tinde spre echilibrarea zonelor afectate. La folosirea efectului de corner concomitent cu comprimarea unei zone a învelişului mingii (din partea de sub planul de rotaţie), datorită forţei mari de şut şi forţei centrifuge în plan orizontal, se va păstra comprimarea zonei afectate, iar când forţa de şut imprimată şi cea centrifugă vor scădea datorită frecării cu aerul, se va mai produce o continuare a direcţiei (traiectoriei) efectului de corner, până când valoarea/raportul de conservare a comprimării mingii se va schimba, urmând o mare modificare a direcţiei (traiectoriei) prin aer, dar cu 200-500% mai mare, referindu-ne la unghiul accesat. Hagi realiza fluctuaţii „înainte-înapoi” (lovind central), fără mişcare de rotaţie (precum Roberto Carlos realiza fluctuaţii „stânga-dreapta”, lovind puţin lateral faţă de axul vertical al mingii), datorită forţei şutului şi impactului creat. Pentru „foglia-secca”, forţa de şut mai mare sau mai mică, corelată cu viteza de rotaţie în plan vertical şi cu realizarea mai mare sau mai mică a comprimării învelişului mingii în una din cele două emisfere verticale (datorită folosirii diferitelor părţi ale bocancului, precum vârful, şiretul, interiorul sau exteriorul) vor crea posibilităţi mai întinse sau mai curbate ale traiectoriei mingii, atât în plan vertical, cât şi în cel orizontal, atât în ramura urcătoare, cât şi în ramura coborâtoare. Efecte (forţe) suplimentare care vor activa împotriva gravitaţiei până la ajungerea în punctul mort superior, vor întări reculul revenirii, pe timpul manifestării ramurii coborâtoare a traiectoriei. În prima fază a ramurii coborâtoare se remarcă o continuare a efectului comprimării uneia dintre emisfere (proporţională, aceasta, cu păstrarea forţei şutului şi a mişcării de rotaţie), ca, după terminarea/„pierderea” acestui efect spre acea parte, el să „revină” în cealaltă parte. Atât la efectele de corner, „foglia-secca”, cât şi la efectele „tăiate” la tenis de masă (în direcţii diverse de angrenare a mişcării de rotaţie a mingii) se mai exercită „forţa” (efectul) elasticităţii aerului [elasticitatea aerului poate fi pusă în valoare, la puteri mari de înaintare şi de rotaţie a mingii, încât la micşorarea puterilor de înaintare şi de rotaţie, datorită frecării cu aerul (manifestate acum mai pregnant), forţa de respingere a aerului să fie mai concludentă, aceasta, concomitent cu celelalte raporturi de forţe ce se manifestă]. Apoi, se mai manifestă şi o inerţie a sistemului mingii în mişcare, susţinută de învelişul elastic şi de masa aerului comprimat din interior, în condiţiile reacţiunii amintite a aerului exterior şi, bineînţeles, a manifestării structurale faţă de sine (modul cum componentele structurale suportă impulsul primit la nivelul relaţiilor structurale stabilite, dintre care cea mai solicitată este relaţia moleculară, ştiut fiind faptul că lovirea mingiei nu se face pe direcţia centrului de greutate şi se face prin acţiune bruscă; se va manifesta un tangaj al transmiterilor energetice între nivelurile structurale, de echilibrare energetică şi de transmitere a uşoarei modificări a compatibilităţii structurale interne/externe), faţă de efectul de gravitaţie. Lovirea laterală este, deci, suportată (fluctuant) de întreaga masă, masă aflată iniţial în interacţiuni şi relaţii uniforme cu mediul şi gravitaţia. Dacă ar lipsi aerul exterior (eventual şi gravitaţia), lovirea laterală ar putea duce la o mişcare oarecum diferită a unui corp (privind traiectoria, rotaţia). Moleculele de aer, instabile spaţial, creează efectul de rotaţie a(l) mingii pe care îl cunoaştem (la corner, la foglia-secca), însă o piatră rotunjită (sau un alt obiect rotunjit), pe post de minge, la efectul creat pe asfalt (de exemplu), atunci când vrem să imităm efectul de corner (dând mişcare de rotaţie), va obţine o curbă inversă efectului (de corner) prin aer, datorită opoziţiei şi stabilităţii moleculelor de asfalt, datorită schimbării unor raporturi de interacţionare, la contactul cu mediul. A se remarca raporturi diferite de interacţionare la: efectul de corner (foglia-secca) cu mingea (cu înveliş elastic şi posibilitate de comprimare a aerului din interior), la tenis de masă, unde predomină, în partea a doua a traiectoriei, reacţiunea aerului combinată cu efectul/planul de rotaţie, efectul pe asfalt, efectul de bumerang (unde se formează o continuitate a unei mişcări compuse stabile, combinată cu efecte aerodinamice). Brazilia – Coreea de Nord = 2-1. Golul lui Maicon. Mai multe efecte imprimate mingii, SE INSUMEAZA SI SE INTREPATRUND IN MANIFESTARE (nu se anuleaza !!! ). Lovirea putin stanga fata de axul vertical al mingii si putin “sub minge” (sub axul orizontal), combina efectul de corner cu suturile “in stil foglia secca”. Prin comprimarea mai mult a jumatatii/emisferei din stanga, mingea tinde sa se deplaseze spre dreapta, dar nu chiar imediat, ci, in timp, cand scade si forta de inaintare [forta data de impulsul consistent de la “inteparea” mingii cu varful bocancului; numai ca aceasta intepare se suprapune si unei miscari brusce si combinate de plesnire a mingii, de jos in sus avand continuitate, prin flexarea articulatiilor, cu o miscare spre dreapta; acestea mentionate, pe fondul unei preluari si conduceri a mingii pe picior, in spatiu]. Daca inteparea mingii cu varful bocancului era si mai puternica, se putea obtine, pe fondul maririi zonei de manifestare a efectului, si o noua schimbare a directiei, spre stanga, dar dupa ce mingea trecea deja linia portii. Comun cu lovitura de corner vom avea traiectoria spre dreapta, lovirea (doar usor) pe stanga si un inceput de rotatie. Comun cu suturile “in stil foglia secca” avem lovirea (usor) sub minge si, desi nu se realizeaza miscarea de rotatie inversa rostogolirii [rotatie inversa rostogolirii, conform efectului/loviturii „foglia secca” standard, din lovitura libera; la suturile „in stil foglia secca”, poate sa lipseasca amintita miscare de rotatie, conservarea pentru o bucata de timp a comprimarii unei emisfere verticale a mingii facandu-se prin „inteparea” in forta a invelisului mingii cu varful bocancului, cu siretul sau exteriorul (deci, cu o proeminenta) putin lateral fata de axul vertical si sub minge], se va contribui la schimbarea directiei spre dreapta (pe langa contributia avuta de elementele efectului de corner), lipsind schimbarea directiei spre stanga datorita “reglajului” pentru spatiul mic in care trebuie sa se desfasoare efectul. Daca, in ultimii doi ani, Juninho, Alex, F.Aurelio, D.Alves au realizat combinarea celor doua efecte prezentate, din lovituri libere, Maicon a realizat aceasta din actiune. In cazul de fata, foarte slab este influentata devierea spre dreapta prin contactarea mingii aflata in deplasare dinspre stanga, reactiune ce ar fi devenit mai proeminenta daca mingea avea forta de inaintare si viteza mai mari. Roberto Carlos folosea şi acea tăiere ca la efectul mingii la tenis de masă, tăiere ce presupune efectul de corner ce va începe mai de sub minge, aplicându-se mai amplu efectul aerodinamic (rezultat în exterior), pe lângă implicaţiile interioare ale mingii deja prezentate pentru efectul de corner, respectiv pentru foglia secca. Astfel, la Roberto Carlos, vor fi combinaţii între 50%-50% si 75%-25% ale efectului de corner cu foglia secca, dar, în acest ultim caz, de la foglia secca luându-se doar lovirea sub minge (devenită „tăiere”) şi preluarea/continuarea mişcării „pe picior”.
Ca o completare – august 2013 – golul lui Eric din Pandurii – Astra = 1-3. Se loveste sub minge cu siretul (si sub siret catre varful pantofului, de aceasta data), realizandu-se acea taiere ca la tenis de masa. Foarte s**** e miscarea de rotatie (de la celelalte cazuri prezentate in material). Eric a tras cu stangul. Aici, comprimarea mingii e in emisfera verticala dreapta, incat, in partea a doua a traiectoriei, la decomprimarea mingii, apare tendinta deplasarii spre stanga. Efectul puternic al taierii mingii nu mai lasa si o replica (desi mai s****) spre dreapta. In prima si a doua parte a traiectoriei, efectele se insumeaza (avand acelasi sens de actiune); in ultima (a treia) parte, efectele tind sa se echilibreze, avand sens contrar de actiune (echilibrare ce se vrea o exceptie, fata de multitudinea de cazuri de insumare din material); totusi, echilibrarea, fiind dupa linia de poarta, nu mai conteaza… A nu se confunda cu miscarea stanga-dreapta sau dreapta-stanga de la “foglia-secca” ce se datoreaza fortelor interioare descrise in materialul recomandat. Din deplasare, nu se putea mai mult de 70% din lovitura standard (din lovitura libera). Eric, nota 10.