Luni, 7 aprilie, pe scena Teatrului Municipal Bacovia s-a consumat cea de-a patra zi de Gala Star, ediţia a IX-a, eveniment organizat de instituţia de cultură în parteneriat cu Primăria Municipiul Bacău. O zi, spre deosebire de precedentele, nu tocmai fericită, având în vedere reacţia generală a publicului şi a juraţilor înşişi, după consumarea recitalurilor înscrise în concurs. Paradoxal, a fost ziua prestaţiei a doi actori excelenţi, a două texte de bază excelente şi scenografie bună, dar una a produselor finale bulversant de… “aşa nu”. Dar poate e spectatorul băcăuan ignorant – deşi aceeaşi reacţie ca a lui au avut-o şi membrii juriului, oameni cu vastă experienţă în lumea teatrului, Alexander Hausvater, Valentin Nicolau şi Nick Mancuso – pentru că, în alte părţi ale ţării primul recital de exemplu, “Poezia visului”, a fost, judecând după comentariile online ale publicului şi anumite recenzii, foarte bine primit. “Poezia visului”, un spectacol de Miriam Răducanu, de frumoasă poezie a lui Emil Botta s-a transformat într-o grea şi lungă aşteptare din partea publicului a finalizării lui, interpretarea – forţată, scremută chiar, după unele voci – a actorului Lari Giorgescu – un actor foarte bun, de altfel, şi câştigător al Galei Star în ediţiile precedente – nespunând, de data aceata, nimic. Ba, mai mult stârnind, cu mici excepţii, reacţii de plictiseală şi nervozitate şi un frustrant sentiment de “ce-aţi făcut cu poezia?”.
Din păcate, aşteptările publicului au fost încălcate, în a patra zi de Gală Star şi prin cel de-al doilea recital din concurs. Un recital de 80 de minute, dar cât “Cinci ore cu Mario”, un spectacol în interpretarea bună a actriţei Florina Gleznea, în regia Marianei Cămărăşan, după un text la fel de bun de Miquel Delibes, dar neadaptat. Mărturisirile şi trecerea de la o stare sufletească la alta a unei proaspăt văduve, la căpătâiul soţului ei, s-au transformat din ceea ce ar fi trebuit să fie, respectiv emoţie, umor, autoreflecţie, într-o nerăbdare şi foială continuă, pe alocuri părăsirea sălii, din partea publicului. Lungit nepermis de mult, spectacolul a dat senzaţia că a devenit după circa 50 de minute, o povară pentru însăşi actriţă.
Seara s-a încheiat tot controversat cu recitalul în afara concursului, susţinut pe scena Teatrului Municipal Bacovia, de actorul hollywoodian Nick Mancuso, un personaj pentru băcăuani, mai curând decât o personalitate. În ceea ce ne priveşte, Nick Mancuso a oferit luni seară, 7 martie, pe scena teatrului băcăuan o lecţie de teatru, mai curând decât un spectacol. O lecţie frumoasă, puternică, însă, nu pe gustul tuturor. Nick Mancuso ar fi trebuit să joace în spectacolul “The Death of Socrates”, de Platon, adaptare proprie. Ar fi trebuit, pentru că, ceea ce a făcut de fapt actorul a fost, apreciem, o repetiţie a spectacolului. O lecţie veritabilă de teatru. Un mare actor pe scena băcăuană, Nick Mancuso a reuşit, aşa, îmbrăcat neglijent, în blugi purtaţi, cămaşă aiurea încheiată, zburlit, şi cu textul de interpretat în faţă, să redea incredibil de bine povestea procesului lui Socrate. El, actorul, tocmai prin aspectul său, interacţionând pe ici, pe colo cu publicul, solicitând aprinderea luminilor pentru a-şi putea vedea textul, întrebându-şi, în timpul recitalului, publicul dacă e cazul să mai continue chiar, el, actorul, prin toate acestea a creat un Socrate credibil, al Greciei Antice şi al zilelor noastre totodată. Un Socrate lipsit de bani, dar foarte înţelept, acuzat si condamnat la moarte pentru, culmea (sau nu), înţelepciune. Spectacolul a stârnit – nu se putea altfel – şi reacţii contrarii, o bună parte dintre spectatori părăsind sala în timpul reprezentaţiei. O bună parte, printre care chiar actori. Poate că, într-adevăr, nu lor le-a fost dedicat spectacolul. Pe noi, ceilalţi, care n-am urcat niciodată pe o scenă, ne-a fascinat. (Mădălina ROTARU)
Lasă un răspuns