„Ea cea mai draga si cea mai aleasa/dintre roabele sublime/Parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat/sa nu greseasca barbatul niciodata/drumul predestinat”. Aceste versuri ale lui Nichita Stanescu, din poezia „A mea”, au fost sursa de inspiratie pentru artistul plastic bacauan Gheorghe Frantz, pentru expozitia de arta „O recitare a mea” deschisa la finele saptaminii trecute la Galeriile „Velea”. Cele treizeci si trei de lucrari ca un poem scris in tehnica mixta au fost pretext pentru artisti bacauani si pentru criticul de arta iesean Valentin Ciuca de a-l evoca pe Nichita Stanescu, evocari cu zimbetul pe buze si cu ochii pe sugestiile de nud conturate de Gheorghe Frantz. „Nichita avea o poezie cu o plasticitate cu totul speciala incit i-a ingaduit si lui Frantz sa faca unele conexiuni, pentru ca aceasta trecere din orizontul limbajului, al sonoritatii, al sensurilor de profunzime, intr-o echivalenta grafica nu numai ca ne motiveaza prin celebrul horatian Ut pictura poesis dar este si o realitate de tip imaginar pe care o puteti identifica aici. (…) Ceea ce vedem sint apropouri. Avem acum sansa sa calatorim printr-un univers liric al lui Nichita dar si vazut prin filtrul unui pictor care l-a identificat la 17 – 18 ani”, a declarat criticul de arta Valentin Ciuca. Gheorghe Frantz a creat evenimentului expozitional o rama din versurile poetului, pe care l-a cunoscut in studentie. La inceputul si la finalul vernisajului, artistul plastic a recitat pentru oaspetii sai, pictori, publicisti, jurnalisti, din poeziile „De dragoste” si „A mea”. „Am simtit o emotie de la Nichita inca de la 18 ani. Era o evadare. In anii ’80 unii plecau peste Dunare, Nadia a fugit prin sirma ghimpata. Voiam sa evadam din tara. Nu se mai putea. Nichita era o evadare in interior. Am zis daca el poate sa creeze asa, aici noi de ce n-am putea. Si am luat o decizie un grup de prieteni de la Arte sa raminem in tara. Nichita era tot timpul insotit de cineva. Erau pictori din astia mai mari, Sorin Dumitrescu, Mihai Bandac, Mircea Micu, Constantin Crisan, era Blendea, marele fotograf. Blendea mi-era profesor. Noi eram a 11-a roata de la caruta dar eram cu el si poate mai cu sufletul decit ceilalti si mai putin interesati. Pentru mine Nichita a fost o evadare, a fost un teritoriu. Asta e singura motivatie. «A mea» este o notiune abstracta, si cred ca si la Nichita este o notiune abstracta. Cred ca este Femeia, nu una anume, sau in orice caz nu e momentul sa spun”, a marturisit Gheorghe Frantz. Lucrarile expuse la Galeriile „Velea” au fost realizate pe durata anului 2009. (Laura HUIBAN)
Lasă un răspuns