„HEIM INS REICH”
Nu, nu este nici o greșeală! Și nici nu mi-am propus să-mi șochez cititorii propunîndu-le un text al cărui titlu le este prezentat în limba germană. Gestul mi-a fost deliberat fiindcă, aveam să constat încă odată, la Bacău se vorbește și germana, limba lui Goethe și a lui Heine, dar și a nemților bucovineni care, în urmă cu mai bine de șase decenii, la începutul anilor ’40, erau scoși cu forța din case, alungați din așezările românești în care se stabiliseră de secole și duși, cu promisiuni mincinoase și sub „protecția” nedorită a armelor hitleriste, să populeze teritorii de la soare-apune. Era marele exod de la începutul celui de-al doilea război mondial, care a pus pe drumurile suferinței, ale dezrădăcinării și umilinței, peste 105.000 de români bucovineni, ardeleni și bănățeni. Dintre aceștia, mai mult de 32.000 s-au stabilit în landul Bavariei, în zonele orașelor Augsburg și Munchen. Au mai rămas, astăzi, doar vreo 5.000. Timpul a trecut, rănile, unele dintre răni, s-au vindecat, dar amintirile au rămas, sînt la fel de vii. Ele, aceste amintiri, mărturiile care le însoțesc, explică și titlul acestor consemnări sugerate de expoziția „Heim ins Reich”, „Întoarcerea acasă în Reich. Strămutarea germanilor din Bucovina – 1940”, vernisată, miercuri după-amiază, în foaierul sălii „Ateneu” a filarmonicii băcăuane. Organizatori: Bukowina Institut – Augsburg, Forumul german și Fundația „Leonhard” din Bacău. O inedită manifestare științifică ce face, de aproape doi ani de zile, o strălucită carieră națională și internațională, datorită conținutului și caracterului ei de „pagină de istorie românească și germană, în context european”. Expoziția a poposit la Bacău, fiind adusă de la Cernăuți-Ucraina, după ce itinerase – începînd cu luna iunie 2.000 – mai multe orașe din țară, între care Suceava, Rădăuți, Vatra Dornei, Cîmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Iași, Siret. Exact peste o lună va pleca la Sibiu, dar pînă atunci va putea fi văzută, studiată de către băcăuani. De ce și la noi? Pentru că Forumul Democrat German și Fundația „Leonhard” au ținut să fie prezentată în primul rînd celor peste 200 de cetățeni români de etnie germană, familiilor lor, dar și celor doritori de cunoaștere a acelor adevăruri istorice ce și-au pus pecetea pe existența noastră comună. Iată, de altfel, ce spunea inginerul pensionar Peck Frederich, președintele FDG, la vernisajul expoziției: „Generațiile de după anii ’60 nu știu și nici nu prea cred ce s-a întîmplat cu germanii bucovineni în acei ani nefaști. Noi, cei de-atunci, avem datoria să le-o spunem, să le păstrăm sentimentele apartenenței etnice, dar și de respect față de patria-mamă, care este România”.
Interesul deosebit manifestat față de expoziție este ilustrat și de numărul mare al germanilor din Bacău, Buhuși, Onești, Nicolae Bălcescu care au ținut să fie prezenți la vernisaj. (Apropo de interes și prezențe: mi s-a părut absolut nefiresc ca de la o asemenea manifestare cu conotații istorice, dar și politice, să nu participe nici un reprezentant al autorităților locale, județene, ori măcar ai instituțiilor muzeale și de cultură).
Revenind la subiectul în sine, am ținut să consemnez sublinierile și întrebările retorice rostite de inițiatorul și realizatorul de facto al expoziției, cercetătorul științific și ziaristul Lucian Geier, de la Bukowina Institut-Augsburg, etnic german de origine română, din Timișoara, stabilit în Germania după decembrie ’89: ” Oare unde este patria? – se întreba poeta bucovineană Rose Auslander, adresînd această întrebare unui anume P.A., Paul Antschel, cel care mai tîrziu va dobîndi renumele mondial ca Paul Celan, pseudonimul literar al poetului pe care, din nefericire, doar puțini prieteni ai literaturii din România îl cunosc! Expoziția „Acasă în Reich – Strămutarea germanilor din Bucovina din 1940”, pe care Institutul nostru a realizat-o, pune, și ea, întrebarea-cheie: „Oare unde este Patria?” O întrebare în manieră asemănătoare poetei Rose Auslander. În 1940, dictatorii Hitler și Stalin au răspuns la această întrebare miilor de locuitori din Bucovina așa cum le-au dictat motivele de natură politică și ideologică. Ei au fost cei care au stabilit dacă acești oameni urmau să aibă sau nu o patrie. Ei au desconsiderat demnitatea omului, sintagmă care face legătura cu primul capitol al expoziției noastre – ideie și politică. Ei i-au transformat pe acei oameni în „obiecți ai puterii lor”.
Iată, așadar, ce și-a propus să comunice expoziția pe care, prezentîndu-v-o, vi-o recomandăm cu toată căldura. Veți afla răspunsuri la numeroasele întrebări pe care, dacă încă nu vi le-ați pus, vi le veți pune sigur după ce veți lua contact, prin intermediul unui bogat material documentar, cu adevărurile cutremurătoare ale acelor ani.
Dar, despre conotațiile profunde ale acestei expoziții, cît și despre viața, pur și simplu, a etnicilor germani de origine română trăitori în Germania, veți putea afla dintr-o amplă convorbire cu cercetătorul Lucian Geier, pe care o vom publica într-una din edițiile săptămînii viitoare ale ziarului nostru. (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns