Despre orice partid am vorbi, nu putem să-i judecăm pe membrii lui la grămadă. Când spui PSD nu înseamnă că toți sunt precum demult uitatul parlamentar Bivolaru, infractorul dovedit. Nici pedeliștii nu sunt precum celebrul „domn Costel”, adică olteanul Constantin Iancu, cel care tortura oamenii. Dacă este să-ntoarcem privirile către liberali, aici lucrurile se complică. În aceeași barcă sunt intelectuali de rasă, oameni de afaceri de mare succes, trepăduși împinși în avanscenă de interesele unor dubioase cercuri de interese, imberbi foști „lipitori de afișe” prin campaniile rurale și politicieni adevărați din rasa Brătienilor. Nu-i poți evalua și eticheta pe toți la fel! Ce are în comun Quintus cu Mihail Vlasov? „Nimic!” – veți răspunde imediat. Ba ceva – ceva tot au: carnetul de partid… Iar despre influență ce să mai vorbim! Unul crede în morală și destin istoric, celălalt mai ales în prezentul luxos… De aceea zic: în fiecare formațiune politică există nu doar statute, doctrine și țeluri mărețe, ci și dorința de a fructifica puterea politică în scopuri personale.
Câțiva șefi de prin camerele de comerț (unii ajunși demnitari liberali), încă de prin 2005 (apoi în 2007 și în 2009), și-au pus în minte să privatizeze o instituție a statului (că fabricile și uzinele socialiste au fost demult devalizate!): vor să preia Registrul Comerțului, parte integrantă a Ministerului Justiției. Astfel, toate taxele obligatorii încasate de Registru de la toate firmele din țara asta să intre în buzunarul discret al unui ONG numit cameră de comerț. Dacă nu știați, camerele de comerț s-au înființat ca niște simple ONG de drept privat, prin asocierea liber consimțită a unor afaceriști și firmulițe. Societățile comerciale nu sunt obligate să fie membre ale camerelor de comerț. De fapt, majoritatea dintre ele nici nu au aderat la așa ceva, iar cele care au făcut-o se pot retrage oricând. Demersul este, cred, de competența instituțiilor ce se ocupă de siguranța națională: privatizarea Registrului Comerțului (instituție extrem de rentabilă pentru stat!) ar da pe mâna unui grup privat datele economiei naționale: balanțe, bilanțuri, salarizare, contracte de import și de export, parteneri, investiții etc. Deocamdată, aceste date sunt gestionate de Ministerul Justiției și sunt protejate. Dacă șmecheria devine lege (și într-un Parlament unde USL are 70 la sută orice este posibil!), atunci datele acestea vor fi administrate de un grup de interese privat, preocupat să-și dezvolte propriile afaceri (asta fiind menirea legală a asociației non-guvernamentale numită Cameră de Comerț).
Manipulatorii au lansat în aria publică ideea că „și în alte state europene Registrul este la Camera de Comerț”. Foarte adevărat! Numai că acolo (verificați, vă rog!) Camera de Comerț este instituție de stat, subordonată Ministerului Justiției sau Ministerului Economiei. Dacă cele două instituții trebuie să fie împreună, de ce nu se propune etatizarea Camerei de Comerț și trecerea ei în subordinea Ministerului Justiției? În urmă cu vreo patru ani, Curtea Constituțională a declarat drept aberantă propunerea de privatizare a Registrului. Acum, băieții (deștepți?) revin, sperând că lumea a uitat. Poate că nu a dat amnezia peste responsabilii cu siguranța economică a țării. Și poate că cineva se sesizează și deschide o anchetă… Altfel, voi depune o cerere ca să-mi fie dat în administrare Oficiul Stării Civile: dacă un ONG oarecare dă certificate de „naștere”, de fuziune și de „deces” pentru firme, de ce n-aș putea și eu, pe aceeași procedură, să dau asemenea acte pentru concetățenii mei?!…
Ștefan RADU
Lasă un răspuns