În decembrie pot începe tăierile la pomi

Suntem în decembrie. Solul deja a îngheţat. În pomicultură putem efectua lucrările directe asupra pomilor – lucrările de tăiere la speciile pomicole seminţoase (măr, păr, gutui). La speciile sâmburoase este recomandată tăierea primăvara, odată cu umflarea mugurilor. A tăia pomii de acum înseamnă a ne utiliza timpul de care dispunem în exces în această perioadă, a ne face ordine în grădină, a aduce mai multă lumină, a face deja ca grădina să ne arate mai bine pe timpul iernii şi să scăpăm de o grijă pe care să nu o mai avem la primăvară când vor fi multe altele. Pentru micii pomicultori, cu mici livezi pe lângă casă aceasta este problema cea mai grea. Sfaturile de la diverse persoane, mai mult sau mai puţin avizate, nu fac decât să îi deruteze şi mai mult. Aşa că din lipsa cunoştinţelor în domeniu, lipsa de timp, teama de a nu greşi, se apelează la diverse persoane care se prezintă ca tăietori de pomi. De cele mai multe ori sunt persoane care se dau cunoscători (la agricultură se pricep mulţi) şi care cer şi mulţi bani. De aceea este cel mai bine să avem câteva cunoştinţe măcar generale, prin care chiar dacă nu avem curajul să ne apucăm noi de lucru, măcar să ne dăm seama dacă acel tăietor cunoaşte ceva din acest domeniu şi nu ne distruge ireversibil pomii. Sfatul meu este totuşi de a nu ne mulţumi doar cu peştele oferit, ci să învăţăm să-l pescuim. Livada de lângă casă ne aduce satisfacţii pe lângă fructele pe care le obţinem şi prin activitatea în natură, relaţia om-pom care se crează, satisfacţia unei munci împlinite.

Tăierile de curăţare la pomi prin complexitatea lor sunt mai greu de înţeles numai teoretic, fără demonstraţii practice, dar câteva principii pot fi însuşite. Pentru cei interesaţi poate vom reuşi să organizăm şi asemena demonstraţii practice.

Tăierile la pomi sunt de mai multe tipuri: de formare a coroanei la pomii tineri; de rărire şi fructificare la pomii intraţi pe rod; de corectare a coroanelor la pomii neglijaţi, sau formaţi greşit şi de regenerare la pomii îmbătrâniţi.

Tăierile au rolul: de a forma coroane echilibrate şi aerisite; de a încadra pomii în spaţiul pus la dispoziţie prin distanţele la care au fost plantaţi; de a plafona pomii la înălţimea la care să l-i se poată aplica lucrările şi să nu se umbrească între ei; să mute puterea de creştere naturală a pomilori dinspre vârf spre bază (inversarea polarităţii); să asigurarea echilibrul între creştere şi fructificare prin normarea încărcăturii de ramuri de rod.

Tăierile de formare a coroanelor încep imediat după plantarea pomului. Dacă avem un plan corect de formare şi îl aplicăm întocmai, vom ajunge să îndeplinim toate condiţiile cerute.
Tăierile de formare a coroanelor nu înseamnă numai efectuerea de tăieri cu foarfeca şi fierăstrăul (suprimări şi scurtări) ci şi schimbări de poziţie a ramurilor. Prin aceste schimbări de poziţie se determină intrarea mai rapidă a pomilor pe rod. Intrarea pe rod este bineînţeles dorită de toată lumea, să vadă ce roade îi produce pomul şi să satisfacă repede nevoia de fructe. Dar ca pomicultor este de urmărit intrarea pe rod şi pentru că efortul pomului de a duce rodul înseamnă reducerea puterii de creştere şi în final obţinerea unor coroane de volum mic. Unii pot crede că dacă am un pom cu volum mare de coroană voi avea şi producţie mare. Pe pom producţia este mare, dar pe suprafaţa de teren ocupată, nu. La pomii cu volum mare de coroană rămâne o zonă mare, în interiorul coroanei, fără lumină şi deci, neproductivă. Alături de aceste dezavantaje mai sunt dificultăţile de efectuare a lucrărilor de tăiat, de tratat, de recoltat precum şi calitatea mai slabă a producţiei. Acestea sunt şi motivele pentru care pomicultura modernă merge pe sistemul intensiv şi superintensiv, unde volumul coroanelor este mic, zona productivă a coroanei se apropie de 100% din volumul total, rezultând un număr mare de pomi la hectar care vor da producţii de 50-60 t/Ha la măr, faţă de livezile cu pomi cu coroane mari unde încap 200 pomi/ha şi producţia este de până la 14-15 t/Ha.

M-am întâlnit deseori cu situaţia în care cei care vor să-şi realizeze mult dorita livadă pe lângă casă merg pe distanţele minime recomandate, mai ales pentru a încăpea cât mai mulţi pomi într-o grădină mică. Nu este greşit a-i planta la distanţe minime, greşit este ca la formarea lor să nu aplicăm lucrări de orizontalizare a ramurilor prin palisare, astfel încât pomii să intre repede pe rod şi să rămână cu coroane de volum mic. Aplicarea eccesivă a scurtării ramurilor, ca la gardul viu, determină creşteri luxuriante, intrarea după mai mulţi ani pe rod, aglomerarea şi umbrirea reciprocă a pomilor. Prin lucrările de formare corectă, mărul părul, gutuiul, piersicul, pot intra pe rod din anul III de la plantare; prunul, caisul, vişinul, din anul IV iar cireşul din anul V. Deci trebuie oricum să avem un pic de răbdare cu pomul ca şi cu un copil mic, să-l aşteptăm să crească, să se dezvolte şi apoi să-i culegem roadele. Trebuie să găsim satisfacţie şi prin îngrijirea pomului tânăr şi a-l urmări cum se dezvoltă vertiginos an de an. Natura are ritmul ei. Unii ar dori să planteze direct pomi cu fructe iar alţii fără răbdare au defrişat cireşii în anul V când tocmai trebuia să producă, din motivul că nu au produs până atunci. Este drept că în tehnologiile superintensive sunt plantaţi pomi cu coroana formată din pepinieră, care intră repede pe rod, dar acolo este altceva.

Dr.ing.Florin ACATRINEI

produător de pomi altoiţi
www.pomaltoi.ro