In memoriam Nicoleta Bichescu. Primul editorial, din prima ediție a Ziarului de Bacău: „Aceeași echipă, un ziar mai bun!”

Publicăm azi primul editorial din prima ediție a Ziarului de Bacău, semnat de Nicoleta Bichescu, pe 3 iunie 2002.

Regretata jurnalistă explică motivul plecării de la Monitorul de Bacău și enunță principiile politicii editoriale a Ziarului de Bacău:

Aceeași echipă, un ziar mai bun

21 octombrie 1995. O mînă de tineri entuziaști pornea la drum, cu încrederea că nimeni și nimic nu se poate pune în calea visului lor. Acela de a face presă adevărată. De a scoate pe piață un ziar cu un singur stăpîn: CITITORUL. De a fi în permanență un punct de echilibru pentru comunitate. Așa s-a născut „Monitorul de Bacău”. Din pasiunea pentru adevăr și încrederea în libertate.

28 mai 2002. Echipa redacțională a „Monitorului de Bacău” a demisionat în bloc. Cititorul nu putea fi trădat. Lăsam în urmă o muncă de aproape șapte ani.  Mult suflet și speranțe năruite. Visul părea spulberat. Pentru o clipă, doar. Pentru că oamenii care au făcut „Monitorul de Bacău” și-au regăsit calea. „Ziarul de Bacău”. Un început pe care cititorii noștri îl merită.

Între aceste două momente au fost 1.870 de ediții „Monitorul de Bacău”. 1.870 de zile de zbucium, de alergătură. 1.870 de zile cu eșecuri și succese. Drumul a fost spinos. Puțini au crezut în șansa „Monitorului de Bacău”. În ciuda presiunilor de tot felul, ziarul a crescut frumos. Cu un singur ajutor. Al cititorilor. Al oamenilor care au înțeles că rațiunea existenței noastre sînt ei, cei care caută adevărul. Și nu i-am dezamăgit. Am încercat mereu să fim obiectivi, să oferim informații de actualitate, corecte și nepărtinitoare.

Echipa redacțională s-a primenit mereu. Unii au plecat la alte publicații sau în alte domenii. Mereu ușa noastră a fost deschisă tinerilor talentați, care au avut ceva de spus. Pentru că „Monitorul” a fost, înainte de orice, o școală, unde ziariștii au învățat cea mai importantă lecție: obiectivitatea și respectul față de cititor. „Monitorul” a însemnat, însă, și altceva: o stare de spirit, care ne-a unit pe toți, în încercarea noastră de a încerca să schimbăm în bine fața lumii. Credința în adevărul spus fără demagogie sau falsă superioritate, în valorile umane și în valorile democrației a fost liantul care a făcut ca „Monitorul” să fie mereu o echipă. Cine ni s-a alăturat a fost animat de încrederea că libertatea nu este doar un concept bun de dezbătut în conclavuri filosofice, ci poate fi transformată în realitate.

Entuziasmul de început a fost întreținut în noi, ani de zile, de cititori, cei pentru care am înțeles să punem la bătaie curajul, imaginația, tăria de a merge pînă în miezul lucrurilor. Niciodată nu am simțit că facem un efort deosebit cînd am pierdut ore întregi pe la ușa vreunui demnitar, pentru a afla un răspuns la o întrebare spinoasă. Toată știința, nervii și timpul nostru le-au fost dedicate celor care și-au început ziua cu „Monitorul de Bacău”.

Din păcate, lucrurile au început să se schimbe în momentul în care patron al ziarului „Monitorul de Bacău” a devenit un obscur om de afaceri din Vaslui, Mihai Iacob. A fost cel care a încercat să folosească ziarul și pe noi, ziariștii, pentru interesele pe care le-a avut sau le are în județul Bacău. Prima demonstrație de forță a făcut-o la scurt timp după ce a preluat publicația, cînd a ordonat să fie dat afară cu litera „i” colegul nostru Florin Crăciun, care îndrăznise să redea în ziar o declarație a unui medic din Bacău, care nu excludea că s-ar putea căsători, într-o zi, cu Mihaela Rădulescu. Numai că prietenul duducii cu nuri ademenitori s-a ofuscat la aflarea veștii și, pentru că îl cunoștea pe Mihai Iacob, i-a cerut să ia măsuri. Deh, e mai ușor să faci curat în ograda altuia decît în ograda proprie! După negocieri îndelungate, Mihai Iacob a decis să mai „moaie” sancțiunile: redactorul șef de la acea vreme, Liviu Avram, a fost suspendat pentru o perioadă de o lună, iar redactorului Florin Crăciun i-a fost interzis, pentru aceeași perioadă, dreptul la semnătură.

Acesta a fost începutul. Au urmat, însă, lucruri mult mai grave. În vara anului trecut, Mihai Iacob ne-a „sugerat”, printr-un telefon, să facem un mic trafic de influență pe la Garda Financiară, instituție care îndrăznise să oprească în apropierea Bacăului niște cisterne pline cu benzină, aparținînd firmei Dramiral, a aceluiași Mihai Iacob, și pentru care se pare că actele nu erau tocmai în regulă. Presat de patron, unul dintre colegii noștri a fost nevoit să meargă în zonă, pentru a vedea ce se întîmplă cu cisternele.

Față de o situație atît de gravă, sugestiile lui Mihai Iacob de a scrie favorabil despre Petre Roman (șeful său de partid la acea vreme) sau de a-l denigra pe Traian Băsescu, aproape nici nu mai contează.

„Hopa Mitică” pe nervii ziariștilor

Amestecurile patronului Mihai Iacob, firave la început, s-au întețit pe măsură ce interesele sale în zonă au devenit tot mai pregnante. Ziariștii au fost puși în situații dintre cele mai aiuritoare: astăzi ni se interzicea să scriem despre o firmă (sau, eventual, ni se „sugera” să scriem de bine), pentru ca, peste cîteva zile sau săptămîni să ni se comande anchete împotriva patronului societății respective. Cel mai bun exemplu este firma RAFO. Pînă în ianuarie 2002, Mihai Iacob a avut diferite interese la Rafinăria din Onești, așa că ne-a impus ca, o perioadă, să nu scriem nici un rînd despre cel mai important obiectiv economic al județului, pentru ca, ulterior, să ne ceară ca orice text să fie publicat doar după ce va fi avizat de el.

Se pare, însă, că cei de la RAFO s-au lămurit rapid cine este Mihai Iacob și, după ce rafinăria l-a acuzat că a creat un prejudiciu financiar, patronul „Monitorului” ne-a solicitat date despre persoane influente din județ, pentru a scrie el, la București, anchete bune de publicat prin ziarele domniei sale. Evident, anchete la adresa celor care nu-i mai tolerau afacerile dubioase.

Un comportament care îl caracterizează pe Mihai Iacob, care nu are nici un scrupul atunci cînd impune publicarea unor texte în ziarele pe care le conduce. Este suficient să citești rețeaua „Monitorul – Curentul” pentru a-ți da seama pe cine s-a mai supărat Mihai Iacob. Nu cu mult timp în urmă, pe cînd salariații de la Sofert au ieșit în stradă, nemulțumiți că societatea se închide, Mihai Iacob avea o singură preocupare: să dăm în patronul Ion Niculae. Nu că l-ar fi impresionat în vreun fel soarta celor celor aproape 1.000 de oameni rămași fără un loc de muncă, ci pentru că, pur și simplu, avea el de rezolvat o răfuială personală cu patronul Interagro.

De o perioadă, și locotenenții lui Mihai Iacob și-au făcut un obicei din a impune ziarelor aflate în rețea publicarea unor texte. Mirela Ciaușoiu, cea care administrează afacerea „Dramiral”, trimite ori de cîte ori are chef materiale semnate de mîna ei și care poartă o tristă pecete: „text obligatoriu” și, mai nou, pur și simplu, „COMANDĂ„.

De altfel, aceasta a fost o practică tot mai frecventă în ultimele luni, de a impune apariția în edițiile locale a unor texte care, de cele mai multe ori, au un singur scop: interesul personal al patronului Mihai Iacob.

Ceea ce nu a înțeles niciodată Mihai Iacob a fost faptul că nu doar banii sînt importanți pentru un om. El a privit mereu ziariștii ca pe o armată de angajați care, dacă iau o leafă, trebuie să-i servească interesele. Conștiință? Adevăr? Mihai Iacob nu crede în așa ceva. Nu poate să priceapă că există oameni care au un ideal, care cred că pot fi și altceva decît simpli slujbași. Că sufletul și credința într-o idee nu pot fi cumpărate.

Nemulțumirea noastră a ajuns la apogeu acum aproximativ zece zile, cînd Mihai Iacob a decis să-l dea afară pe colegul nostru Eduard Adam, care a comis culpa gravă de a fi relatat în ziar doar ceea ce a văzut la un eveniment petrecut în Bacău și în care era implicat un înalt demnitar. Iacob a revenit după cîteva ceasuri și a dispus ca redactorului să-i fie aplicată o sancțiune de 10 % din salariu, iar redactorului șef adjunct Ovidiu Pauliuc, care a permis publicarea textului, același 10 %. A fost picătura care a umplut paharul. Eduard Adam și-a dat demisia. După cîteva zile, gestul lui a fost urmat de alți 15 redactori. Echipa redacțională a „Monitorului de Bacău” și-a dat demisia în bloc. Pentru că știm sigur că valorile în care credem nu au murit.

„Ziarul de Bacău”, o provocare pentru cititori și pentru autorități

Sîntem în fața unui nou început. „Ziarul de Bacău”. O provocare în care credem. Pornim la drum cu același entuziasm din 1995. Cu încredere că putem face un ziar mai bun, în care obiectivitatea să fie principala lege pe care ne-o impunem. Dorim să facem un ziar de informație, dar și de opinie, care să găzduiască părerile și problemele cititorilor noștri. Chiar dacă pare un proiect ambițios, dorim să ne implicăm în viața comunității, acolo unde credem că este nevoie de noi. Vrem să demonstrăm că ne pasă de cei din jurul nostru, că problemele lor, mari sau mici, contează.  Și promitem că problemele dumneavoastră vor ajunge, prin intermediul nostru, la cei care au putere de decizie și care pot face ca oamenii să nu mai sufere.

„Ziarul de Bacău” lansează o provocare și autorităților, celor care conduc instituții și pot schimba destine. Vă invităm la o luptă cu indiferența și nepăsarea. La o bătălie cu mentalitățile ruginite. Putem, împreună, să-i facem pe băcăuani să ajungă ziua în care vor simți că părerea lor contează. Îi invităm pe toți, indiferent de culoarea politică, la un parteneriat care să aibă un singur cîștigător: cetățeanul.

Lecția democrației e adeseori aspră. E presărată cu îndoieli și momente în care încrederea în valori se transformă în praf. Redactorii „Ziarului de Bacău” au înțeles acest lucru, în vremea cînd „Monitorul de Bacău” încerca să le ucidă visul. Visul că poate exista presă obiectivă, cu un singur patron: CITITORUL.

Plecăm la drum pe o piață în care mulți nu ne dau nici o șansă. Faptul că în spatele nostru nu se ascund interese de partid deranjează. Unii încearcă să ne discrediteze, lansînd tot felul de variante. Nici noi nu mai știm ai cui sîntem, dacă ar fi să ne luăm după zvonurile care bîntuie prin tîrg. Ba sîntem ai lui Vîntu, ba ai liberalilor, ba chiar au fost dintre cei care au spus că sîntem apropiați de partidul aflat la guvernare. Mihai Iacob a acreditat ideea că banii pentru „Ziarul de Bacău” ar veni de la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, un mai vechi partener de afaceri al lui Iacob. Nimic mai fals: nu sîntem nici ai lui Vîntu, nici ai liberalilor, nici ai PSD-ului. Greu de crezut, dar ziariștii au făcut un ziar al lor, în care să lupte pentru adevăr și dreptate.

Un demers similar al colegilor noștri de la „Ziarul de Vrancea” s-a izbit de un zid ridicat de autoritățile locale PSD. Un adevărat război de gherilă s-a iscat la Focșani, acolo unde președintele Consiliului Județean Vrancea vrea, nici mai mult nici mai puțin, decît să desființeze publicația independentă. Precedentul Vrancea a demonstrat că lucrurile o pot lua razna, cînd abuzul este singura lege. Avem încredere că autoritățile județului Bacău au învățat lecția democrației, că, așa cum au declarat în mai multe rînduri, au înțeles că presa este un rău necesar care, dacă este făcută corect, cu obiectivitate, are rolul de a trage semnale de alarmă, de a intermedia un dialog autorități – cetățeni. Considerăm că apariția „Ziarului de Bacău” este un test de maturitate politică și administrativă pentru primarul de Bacău, Dumitru Sechelariu. După șase ani în care a condus municipiul, Dumitru Sechelariu ar trebui să perceapă apariția unui nou cotidian ca pe un ajutor dat administrației locale. Pentru că ziariștii, chiar atunci cînd sînt incomozi, pot stimula o decizie bună. Sperăm ca primarul Sechelariu să nu ne dezamăgească cititorii.

„Ziarul de Bacău”. Aceeași echipă, mai multe speranțe. Și un ziar mai bun. Un ziar făcut de ziariști, pentru dumneavoastră, băcăuanii. Totul ne interesează, nimic nu ne este indiferent. Pentru că avem credința lucrului bine făcut. (Nicoleta BICHESCU, 3 iunie 2002)

Nicoleta Bichescu a murit, vineri, 29 aprilie 2022, în urma unei afecțiuni oncologice. Sicriul cu trupul neînsuflețit va fi depus sâmbătă seara, la capela Bisericii „Sfântul Gheorghe”, din municipiul Bacău, zona Orizont.

Înregistrări de arhivă cu Nicoleta Bichescu se găsesc aici.