INTERVIU. Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO: „Viitorul preşedinte va trebui să mizeze pe interesele României şi aspiraţiile românilor!”

 Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, s-a aflat, vineri, în Bacău, unde a participat la semnarea contractului de colaborare Aerostar – Derco Airospace, parte a grupului Lockheed Martin. Este vorba despre transferul tehnologic necesar reparațiilor trenurilor de aterizare, roților și frânelor avioanelor F-16 din dotarea Forțelor Aeriene Române.

Cu această ocazie, Mircea Geoană a acordat un interviu Ziarului de Bacău:

Întrebare: Care sunt, concret, acțiunile Alianței pentru întărirea flancului estic și ce rol are România?

Răspuns: În primul rând vreau să vă spun cât de mult mă bucur să mă reîntorc în Moldova. Am fost dimineață la Iași, iar acum sunt la Bacău, unde particip la un eveniment important pentru industria de aviație din România. Două orașe cu oameni destoinici și un uriaș potențial de dezvoltare economică. 

În esenţă îmi puneţi aceeaşi întrebare pe care mi-au pus-o, peste tot, în țară sau în străinătate, românii cu care mă întâlnesc: este România apărată? Iar răspunsul este unul pe care îl spun răspicat: Este! Mai mult, s-a dovedit că România este un important furnizor de securitate, în zona ei de apartenenţă şi pentru Alianţă, în ansamblu.  

România este parte importantă a noii arhitecturi de apărare şi descurajare care se construieşte pe flancul estic. Alăturarea Finlandei, ca nou membru al NATO, modifică şi aprofundează această arhitectură. Odată cu intrarea în Alianţă a Suediei – sperăm, foarte curând – flancul estic, care ne asigură şi nouă, românilor, securitatea, va fi o construcţie care se va configura de la Marea Barenţ şi Marea Baltică, la Marea Neagră şi Dunăre, şi la Marea Mediterană. 

Zona Mării Negre este de o importanță strategică excepțională pentru NATO. La Vilnius, am aprobat noile planuri de apărare ale Alianței. România si Marea Neagră fac parte din Planul sudic, alături de statele din zona Mării Mediterane. 

Exerciţiile în comun de interoperabilitate, precum şi operaţiunile multi-domeniu ne fac mândri de militarii noştri şi de Armata României. Dar apărarea pe flancul estic nu se rezumă doar la componenta militară tradiţională. Ţin să adaug şi să subliniez, cum am făcut-o în repetate rânduri: trebuie să fim conştienţi de faptul că prima linie de apărare NATO e chiar rezilienţa societăţilor noastre, capacitatea fiecăreia – şi a României – de a face faţă provocărilor socio-economice, tot mai numeroase şi mai sofisticate. 

Care sunt cele mai mari amenințări la adresa securității României?

Lumea este într-o spectaculoasă schimbare, cum n-a mai cunoscut în istoria ei. E dificil să facem o listă a ameninţărilor – astăzi vorbim concret despre războiul de cotropire iniţiat de Rusia în Ucraina, mâine trebuie să fim pregătiţi să prevenim un alt tip de ameninţare în partea noastră de lume. Vă pot însă asigura că nu există ameninţări cărora Alianţa politico-militară de care aparţinem, ca membri respectaţi, să nu le poată face faţă.  

Ţările aliate se confruntă sau se pot confrunta cu atacuri cibernetice, atacuri hibride, acţiuni de dezinformare, de manipulare a opiniei publice – pe toate acestea şi altele, de care ne preocupăm în egală măsură, avem capacitatea robustă de a le contracara.  

Cât de pregătită e România în cazul unui conflict și cât de pregătită este industria sa de apărare? Care este rolul Aerostar?

România nu este singură. Prin Tratatul fondator, membrii Alianței și-au asumat responsabilitatea să se apere reciproc. Celebrul Articol 5 din Tratat, vorbeşte explicit despre apărarea colectivă. Opinia publică l-a numit “principiul muşchetarilor”. În caz de nevoie, resursele întregii Alianţe pot fi puse în slujba unui singur membru, dacă acela este atacat. Iată un bun preambul pentru a doua parte a întrebării. Industria de apărare a României trebuie neapărat şi de urgenţă să se reinventeze. Are un mare potenţial de dezvoltare, iar şansele resursei umane de care dispunem, ale pregătirii profesionale, ale logisticii şi cea geopolitică nu trebuie pierdute. Aerostar este tocmai exemplul de succes. Colaborează cu Lockheed Martin de câțiva ani, iar de astăzi va executa reparaţiile la nivel D ale avioanelor F-16. Aerostar e un model inspiraţional pentru ceea ce remarcam mai devreme: profesionalism, ambiţie, viziune, conjunctură geostrategică – cele patru atuuri pentru valorificarea şanselor. Aerostar poate deveni pivotal unei reinventate industrii româneşti de apărare. Bacăul împreună cu Brașovul, Craiova și Bucureștiul pot forma un cluster de aviație, după modelul polonez. Iar asta va genera locuri de muncă bine plătite, aici la noi acasă.

În ce direcții ar trebuie să-și concentreze România eforturile pentru a-și asigura securitatea?

Aş spune că, în primul rând, spre ea însăşi. Spre propria rezilienţă societală. Aceasta impune existenţa unui Proiect de Ţară, adaptat realităţilor în care şi pe care le trăim şi orientat vizionar spre provocările cu care este de presupus că ne vom confrunta. O Românie puternică, membră cu voce şi iniţiativă a Uniunii Europene, membră a celei mai puternice şi de succes alianţe politico-militare din lume– iată direcţiile în care trebuie să ne concentrăm eforturile. 

Care sunt previziunile cu privire la conflictul din Ucraina? 

Rusia nu este capabilă să câştige acest război. Între altele, pentru că această agresiune nejustificată a pornit dintr-un calcul strategic eronat. Ca să fiu şi mai explicit în legătură cu frământările din aceste zile, cu întrebările pe care şi le pun mulţi compatrioţi: vă asigur că interesul strategic al aliaţilor pentru Ucraina nu a scăzut de când a început conflictul Israel-Hamas. Este suficient să amintesc că, abia numit ca ministru de Externe britanic, David Cameron se află acum în vizită la Kiev. Țările aliate au suficiente resurse pentru a sprijini şi Israelul, dar şi pentru a sprijini militar Ucraina. Avem, cum am subliniat recent, resurse pentru a menţine atenţia nedeturnată de la ceea ce trebuie să facem în sprijinul Ucrainei. Trebuie să adaug că nici o criză, oricând şi oriunde ar apărea în lume, nu prinde nepregătită Alianţa Nord-Atlantică.

Pe de altă parte, apropierea Ucrainei și Republicii Moldova de UE va însemna că județele din Moldova nu vor mai fi granița estică a Uniunii, ci centrul ei regional. Asta va conduce la mai multe proiecte, mai mulți bani în economia regiunii și, de ce nu, mai mulți tineri care își clădesc un viitor acasă.

În afară de războiul din Ucraina, a izbucnit și cel din Israel/ Fâșia Gaza. Ați putea face previziuni (și) cu privire la durata acestuia și condițiile în care s-ar putea finaliza?

Vă spun câteva lucruri certe:  Israelul are tot dreptul de a se auto-apăra, atacurile Hamas au fost de-a dreptul barbare. Ne preocupă în mod special siguranța civililor din Fâșia Gaza și am salutat, iar aliații au și susținut, practic și diplomatic, eforturile umanitare întreprinse. Trebuie, în același timp, să se evite escaladarea conflictului, astfel încât să se creeze premise viabile pentru calmarea situaţiei din Orientul Mijlociu. NATO nu este implicat în acest conflict, dar urmărim îndeaproape desfășurarea evenimentelor pentru ca efectele pot fi resimțite în multiple alte zone. Când şi cum se va finaliza acest conflict, depinde de actorii direct implicaţi, de contextul regional, de modul în care părţile vor reuşi să treacă peste resentimente de generaţii şi să înceapă să construiască împreună un viitor.

Cum vede NATO propaganda pro-rusă din mediile politice ale membrilor, dar și din presă. Cum se explică „filonul” pro-rus și antioccidental din unele instituții de presă românești? Ce soluții există?

Campaniile de propagandă şi dezinformare inițiate din zona Federației Ruse ne preocupă în mod activ. Pentru că ele sunt extrem de nocive. Si nu pentru că ar slăbi unitatea leadershipul ţărilor membre NATO, ci pentru că se încearcă, prin minciună și manipulare, să șubrezească însăși structura societăților noastre. Folosesc teama oamenilor de după pandemie, de după începerea războiului împotriva lor. Dincolo de măsurile specifice pe care le luăm la nivelul Alianței, oamenii trebuie să verifice informațiile din mai multe surse, nu să primească informații servite, în special pe rețelele de socializare, și să gândească cu mintea lor.  

Este actuala clasă politică românească pregătită pentru provocările ruse și chineze?

Am să vă răspund printr-o întrebare: este actuala clasă politică românească suficient de educată – din punct de vedere istorico-cultural, dacă doriţi – pentru a înţelege în profunzime gravitatea şi acuitatea provocărilor cu care se confruntă lumea în această perioadă? Am mai spus-o și o repet – ne aflăm într-o profundă transformare, așa cum rar se întâmplă în istorie. România are șansa uriașă de a avea o poziție geo-strategică unică, din care poate culege atât dividende de influență, cât și dividende economice. Dar, pentru asta, trebuie să înțelegi jocul și să știi cum să îți folosești cărțile. Ca în orice criză, vor fi învingători, învinși și cei care primesc firimituri. Eu sper că noi vom fi la masa mare. 

Pentru România, noua agresivitate a Rusiei este o şansă de a ne juca încă o dată cărţile, cu ambiţie şi îndemânare, de a transfera relevanța strategică a ţării în dividende economice şi de prosperitate. E o ocazie să devenim codecidenţi ai proiectului european, nu doar simpli executanţi ai decizilor altora. Şi da, profitând de declinul accelerat al Rusiei, să readucem Republica Moldova în matca sa naturală, să raliem Ucraina, Georgia şi întregii Balcani alături de noi, transformând geografia strategică, politică şi economică a Europei, recâştigându-ne astfel respectul faţă de noi înşine şi al altora faţă de noi.

În aparițiile publice, ați vorbit in ultima perioadă despre un plan de care România are nevoie. Credeți că România este astăzi în vreun fel de pericol?

Trăim poate cel mai bun moment din istoria noastră: suntem parte a marii familii europene, iar NATO, cea mai de succes alianță militară a tuturor timpurilor, ne protejează granițele.

Și totuși nu monetizăm acest context la valoarea sa maximă. De ce? Multiple răspunsuri: de la absența unui plan de țară de care să ne ținem până la problemele sistemice din domenii-cheie, precum educația, sănătatea, infrastructura, energia.

Din păcate, România se află într-un moment mai periculos decât alte naţiuni, în plin cerc vicios al neputinţelor şi al corupţiei de acasă faţă de diferenţele de nivel economic şi de calitate a serviciilor publice din Occident. Nici un lider politic şi nici un factor de influenţă economică sau culturală nu au ştiut sau nu au putut să scoată România din acest cerc vicios. 

Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie să muncim susţinut, să ne mobilizăm toate resursele de creativitate pentru a recupera timpul istoric pierdut în faţa Occidentului dezvoltat.

Ca să facă saltul istoric de dezvoltare, România are nevoie nu doar ne un nou model economic și de inovație, ci și de un plan coerent pentru cel puțin un deceniu.

Transformând statul, politica, economia si societatea si înarmați cu viziune, ambiție și tenacitate vom putea începe marșul forțat către top 10 țări în Europa și statutul de economie dezvoltată, bazată de inovare, competitivitate, coeziune teritorială și socială și sustenabilitate, generatoare de locuri de muncă. 

Săptămâna viitoare voi lansa o carte la Gaudeamus, în care am dezvoltat aceste idei. Sper să o citiți și să îmi spuneți părerea dvs.

După doi președinți situați la poli opuși, ce fel de lider ar fi potrivit pentru România, în contextul geopolitic actual, dar și previzibil pe termen mediu? 

Un lider care să se lupte pentru prezentul și viitorul românilor, din țară și din diaspora. Un om situat în centrul realităţilor, care să promoveze interesele României. Şi, în acelaşi timp, să nu piardă din vedere că, de la viaţa de zi cu zi la cultură, de la cibernetică la agricultură, de la armată la politică și de la economie la schimbările climatice, totul este interconectat.  

Un fost președinte a anunțat după ce a câștigat alegerile că mizează pe „Axa București-Washington”. Ce așteptări să avem de la viitorul președinte al României?

Oricare ar fi viitorul preşedinte al României, acesta va trebui să mizeze – ca să folosesc cuvântul dumneavoastră – pe interesele României şi aspiraţiile românilor. Si să ajute România să facă saltul istoric de dezvoltare pe care merită si poate să îl facă.