De Ziua Mondială a Teatrului, sărbătorită anual pe 27 martie, Teatrul Municipal „Bacovia” deschide o expoziție de fotografie, o „istorie în imagini” , în Piața Tricolorului, la ora 12.00. În aceeași zi, la sediu, de la ora 18.00, se va juca „Zăpezile de altădată”, un spectacol care abia a avut premiera. Regizorul Marius Gîlea vorbește în acest interviu despre procesul de creație și ce și-a dorit de la această producție, a doua în colaborarea cu teatrul băcăuan.
Ați ales să lucrați un text clasic, ca și la precedenta colaborare cu Teatrul Municipal „Bacovia”. De ce această alegere?
S-ar putea ca preferințele mele pentru texte așa zis clasice să se datoreze și formării mele profesionale. Faptul că predau arta actorului la UNATC își spune cuvântul. Am încredere într-un text care oferă actorilor posibilitatea de a descoperi lucruri noi, de a explora căi noi. Un text bun te incită, te provoacă, ceea ce e foarte bine. Nu e ușor, dar ce plăcere mai mare decât să fii pe scenă cu un text BUN? Nu spun că textele moderne ar fi lipsite de valoare, chiar joc în câteva spectacole de acest fel, dar instinctul mă duce tot către zona clasică.
Cum ați regăsit Teatrul Municipal „Bacovia” față de momentul montării spectacolului „Moara cu noroc”(stagiunea 2015-2016)?
Pentru mine e o bucurie să pot colabora din nou cu Teatrul Bacovia. Chiar mi-am dorit acest lucru. Se pare că Cineva, acolo sus, ne mai și îndeplinește dorințele. M-am atașat de acest teatru, unde am fost primit cu brațele deschise de fiecare dată. Toată lumea e săritoare și a făcut tot posibilul ca lucrurile să iasă bine. Față de experiența de acum câțiva ani de la „Moara cu noroc”, trebuie să recunosc că bugetul de care am dispus de această dată ne-a permis să realizăm o producție mult mai complexă. De asemenea, m-am bucurat să constat că dotările tehnice ale teatrului s-au îmbunătățit vizibil. Dar, surpriza cea mai mare și mai plăcută a fost să lucrez cu doi dintre tinerii actori, angajați nu de foarte multă vreme, care s-au dovedit a fi foarte talentați, harnici, serioși și dornici de a se arunca cu plăcere în creația actoricească. Bravo lor!
Care este mesajul principal al spectacolului? Cum ați vrea să perceapă publicul acest spectacol?
„Unde e iubire, e și fericire!” și „Dragostea e ca aerul!” sunt două replici din text care cred că subliniază cel mai bine mesajul acestui spectacol. Dar, în același timp, suntem avertizați și de faptul că „Dragostea e sentimentul cu cel mai mare procent de mortalitate”. Ca de obicei, adevărul e undeva la mijloc. Personal, m-aș bucura ca măcar o parte dintre spectatori să se întoarcă acasă și să se redescopere așa cum erau ei în tinerețe.
„Zăpezile de altădată” a avut premiera la public imediat după ridicarea restricțiilor. Cum ați resimțit cei doi ani de pandemie, de activitate întreruptă? Credeți că între timp publicul s-a schimbat? Actorii? Regizorii? Ce luăm bun din această perioadă?
Restricțiile ne-au cam zăpăcit, ca să nu spun bulversat, mai ales pe noi, artiștii. Obiectul muncii noastre, al pasiunii noastre a suferit profund. Trebuie să recunosc că suntem fericiți privilegiați ai sorții. Noi chiar ne dorim să venim la serviciu, să fim pe scenă cât mai mult, deci, această perioadă ne-a răpit o bună parte din viața noastră. Cu siguranță ne-a schimbat, ne-a pus pe gânduri. Ce luăm bun din această perioadă – faptul că acum ne bucurăm mult mai mult de fiecare clipă petrecută împreună la teatru (și aici mă refer atât la cei de pe scenă sau din spatele ei cât și la spectatori). Pare că totul e mai viu decât înainte, mai plin de energie, mai pozitiv.
Mai sunt „la modă” spectacolele în care se vorbește despre dragoste sau este societatea prea rapidă să se mai bucure de conversații reale între soți, să stabilească o dinamică între parteneri?
Când nu vor mai fi la modă spectacolele, cântecele, romanele etc. în care se vorbește despre dragoste lumea în care vom trăi va fi foarte tristă. Atunci chiar putem să stingem lumina și să ne culcăm! „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” e valabil și va fi valabil până la sfârșitul lumii! Cel puțin așa sper eu. Nu contează câte se inventează, dacă plecăm pe Marte sau direct în Soare, nu contează ce viteză va avea viața sau dacă internetul va fi 200 G, dragostea e parte din noi.
În acest text se vorbește și despre rolul teatrului de a pune „în mișcare” gândirea critică. Mai are teatrul acest rol acum?
Dacă ne gândim de ce s-a inventat teatrul – acela de a ne pune pe gânduri – cred că își menține rolul. Chiar dacă vorbim despre comedii, o satiră bună face mai mult decât o morală usturătoare, uneori.
Cum ați descrie colaborarea cu scenograful Vladimir Turturică?
Am colaborat cu Vladimir la mai multe spectacole, inclusiv la „Moara cu Noroc”. Ne înțelegem foarte bine. Uneori parcă îmi citește gândurile. Îmi place că are curaj, folosește culori îndrăznețe, are idei care ajută mult spectacolul și vine cu soluții scenografice spectaculoase. E întotdeauna o plăcere să lucrez cu el.
În final, o invitație la acest spectacol.
Vă așteptăm la „Zăpezile de altădată” dacă doriți să vă simțiți bine timp de o oră și jumătate, dacă vă e dor de o comedie, dacă nu știți unde să mai ieșiți în oraș! Hai la teatru că e plăcut, cald în sală, pluș vișiniu și oameni vii pe scenă!
Marius Gîlea este conferențiar universitar doctor la UNATC „I.L.Caragiale” București. A finalizat studiile de actorie în 1993, la UNATC. Este autorul a numeroase articole de specialitate, a jucat și regizat zeci de spectacole, dar și-a asumat și roluri în filme, având o bogată carieră.
Stagiunea 2021-2022
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ
de Dumitru Solomon
Regia artistică: Marius Gîlea
Asistent regie: Andreea Lucaci
Scenografia: Vladimir Turturică
Compozitor: Călin Grigoriu
Distribuția:
Bianca Babașa
Vlad Nicolici
Eliza Noemi Judeu
Valentin Braniște
Nina Ionescu
Ștefan Ionescu
Dumitru Rusu
*Interviu realizat de Andreea Gavrilă, PR al Teatrului Municipal „Bacovia”
Lasă un răspuns