Dan POPA
În România, conform vechii Constituții, moneda națională era leul cu subdiviziunea sa, banul. Abia aștept să citesc noua Constituție pentru a vedea ce s-a schimbat aici, deoarece Constituția și drepturile fundamentale, pe de o parte, apoi situația banilor, pe de altă parte, ne interesează pe toți. Faptul că statul și-a păstrat în rezervă o seamă de resurse (cum ar fi cele hidrotehnice) și a limitat accesul populației la inițierea de legi (bazate pe strîngerea de semnături) în domeniului financiar, fiscal (și ca urmare, eu, cetățeanul, nu-mi pot promova o lege de reducere a fiscalității, chiar avînd toată populația României de partea mea, gata să semneze pentru) este un lucru cunoscut. Alte elemente par însă a-i scăpa.
Evident, emiterea de bani fără noimă și fără ca mărfurile sau serviciile respective să existe pe piață ar fi un act periculos pentru economie. Plusul de bani, de lichidități pe piață, de fapt în buzunarele unui număr de cumpărători, ar fi resimțit de vînzători ca o creștere a puterii de cumpărare și ar duce la mărirea prețurilor. E normal, deoarece într-o economie de piață orice agent economic dorește să-și majoreze profitul și aceasta cît mai repede, înaintea concurenței, dacă se poate.Cea care ar trebui să spună stop unor asemenea fenomene este Banca Națională. Ea se ocupă printre altele și de supravegherea volumului de lichidități de pe piață și de alte aspecte privind moneda.
Pînă aici toate bune. Problemele de care merită să discutăm apar deci cînd pe piață există banii fără ca să existe mărfurile sau serviciile ce se pot cumpăra cu ei. Efectele le cunoașteți, primul e creșterea prețurilor – ați văzut-o și zilele trecute după venirea „italienilor” în ziarul cu oferte de locuințe de vînzare – agravată acum și de faptul că băncile acordă credite ceva mai ușor. În caz de generalizare a fenomenului avem inflația. Cum adică „generalizare”? Răspuns: cînd surplusul de bani fără acoperire este extrem de mare.
De aici rezultă clar că societatea civilă nu este interesată de tipărirea de bani. De ce? Deoarece inflația rezultată erodează economile și puterea de cumpărare a tuturor, fie ei simpli cetățeni sau mici patroni. Și practic economiiile noastre care se devalorizează se mută frumușel în buzunarele emitentului de bani. Prețurile cresc, puterea de cumpărare scade.
Urmează întrebarea zilei: Cine este emitentul de „bani” care ne amenință într-un asemenea fel? Un răspunsul cred că ați intuit. Societatea care se ocupă de energia electrică, aceea care și-a aunțat intenția de a emite cartele cu valoare pentru încasarea plăților curentului electric. Evident, aceste cartele vor fi emise înainte, în serie largă, și vor fi cumpărate în avans. Deci se vor oferi bani pentru ele. Problema este ce se va face cu ei. Furnizorul de energie poate alege să cheltuiască acești bani sau măcar dobînzile la această sumă strînsă în avans, pentru investiții, caz în care, fără a fi acționari la furnizor, toți clienții îl vor finanța practic, împrumutîndu-l. Acest pericol a fost deja arătat în presă. Societatea furnizoare poate alege însă și varianta cealaltă, banii luați astfel în avans sau măcar dobînzile aferente lor luînd calea consumului, primelor, etc. În acel moment ne vom confrunta cu următoarea situație: o sumă enormă de bani, cam cît cheltuielile tuturor cumpărătorilor de electricitate pe o lună (sau doar o parte din ea) se va reîntoarce pe piață sub formă de cheltuieli ale companiei și oamenilor ei. Practic, acei bani cu care ne plăteam energia electrică vor fi dublați, apărînd atît ca bani electronici pe cardurile destinate plății, cît și ca bani, monedă, în mîinile celor care au beneficiat de aceste încasări în avans. Imaginați-vă efectele.
Alții spun că totuși nu-i așa mare pericolul. Cu banii electronici de pe card nu poți cumpăra orice. Singurul produs care s-ar putea cumpăra atît cu acești bani electronici, cît și cu cei reali, deci la care se va mări cu nonșalanță prețul este, evident, electricitatea.
Ceea ce se petrece deja.
Totuși, care vor fi consecințele introducerii unui mijloc de plată electronic, pentru electricitate? Evident, vom plăti consumurile în avans, deci vom credita noi compania. E drept că pînă acum le plăteam din urmă și compania ne credita ea pe noi. Va trebui să ne fixăm un buget supraevaluat la consumul de electricitate, deoarece bănuim că vor fi cartele cu sumă fixă. Nu s-a afirmat nicăieri – cel puțin eu n-am aflat – că se introduce un sistem de cartele reîncărcabile cu diverse valori. Și nici nu ne imaginăm un asemenea sistem corect pentru clienți. Din simplul motiv că emiterea de cartele cu valoare fixă este mai profitabilă pentru compania furnizoare, ea încasînd sumele rotunjite în sus. În plus, le încasează și în avans, ceea ce în condiții de inflație constituie un real avantaj, mai ales cînd e vorba de sume mari. Apoi costurile noilor echipamente de contorizare va trebui să le suporte cineva. De obicei, companiile aruncă aceste costuri în spinarea clienților, majorînd prețul. Teoretic, compania ar putea suporta aceste costuri din sumele economisite pe baza reducerii numărului de încasatori, dar timpul în care salariile încasatorilor concediați vor acoperi costurile noilor contoare este enorm de mare. La cîțiva încasatori revin de obicei la zeci și sute de contoare. Vor fi și cîțiva încasatori concediați sau obligați să se reprofileze sau să-și schimbe locul de muncă. Va fi în schimb cerere de muncă de electro-mecanic pentru lucrările de instalații.
Tranziția va fi dificilă, introducerea contorizării noi va aduce pentru fiecare din noi o lună în care vom plăti și din urmă și pentru viitor. Deci, o lună cu plată practic dublă la capitolul electricitate. Puneți, deci, banii deoparte. Iar noi vom aștepta opiniile unor specialiști în economie, poate aflăm alte consecințe ale evenimentului. Ce părere are Banca Națională despre generalizarea plăților cu carduri?
Lasă un răspuns