Nicoleta BLANARIU
O veste recentă mi-a evocat, într-o formă voalată poate de trecerea anilor, un refren cîndva la modă: neștiind ce „să-ți mai spun, / Pe curînd sau rămas- bun, / O, nu, numai nu/ La adio, tu!” Asemenea duioase aduceri-aminte mi-au fost provocate de zvonul, prea puțin îmbucurător, ba chiar jenant pentru un oraș cu (doar?) orgolii intelectuale, că rețeaua de distribuire a cărții Humanitas părăsește, din lipsă de spațiu (!…), Bacăul. Îmi vine destul de greu să cred că în tot cuprinsul orașului nu s-a găsit un „spațiu corespunzător” librăriei (revendicat de serviciul de desfacere al SC Humanitas). Iar la gîndul că – așa cum o dovedesc lucrările de amenajare deja începute – viitorul sediu pentru încasări al societății Termloc S.A. trebuie musai plasat pe locul fostei librării, mă cam ia cu frig. Am mai multă încredere în temperatura (intelectuală) pe care o răspîndește Humanitasul, decît în cea pe care o livrează Termlocul, care ne arde la buzunar de ne prinde dîrdîiala. Reprezentanții din București ai editurii ne asigură că, odată rezolvată problema spațiului, „Humanitas se va întoarce”.
Promisiune „sine die”.
Nu ne miră că această librărie n-are loc în peisajul Bacăului, atîta timp cît nici măcar Universitatea nu-l are pe al său în spațiul virtual administrat de primărie. Între obiectivele considerate reprezentative pentru oraș (Piața Sud, Statuia lui Ștefan cel Mare, Stadionul „Dumitru Serchelariu”, Teatrul „George Bacovia”, Mc Donald’s, Casa de Cultură „Vasile Alecsandri”, Biblioteca Județeană, Muzeul de Istorie, Insula de agrement, Prefectura, Centrul de Afaceri, BRD, Romtelecom, Sala Sporturilor ș.a.) nu se regăsește pe pagina de web http:// www. primariabacau. ro/galeriefoto/index.html nici o instituție de învățămînt (universitar sau preuniversitar) din Bacău. Lapsus inocent?
Secția de artă a Bibliotecii Județene (aflată în clădirea Muzeului de Istorie) are, ca de … aer, nevoie de o instalație de climatizare. Din cauza diferențelor de temperatură între sezonul de vară și cel de iarnă (diferențe pe care le poate confirma pe pielea sa – la propriu și la figurat – orice cititor al secției), riscă să devină casant nu numai publicul, ci și mediatica. Pentru a rezista la temperatura unei zile de lucru, unii cititori și-ar dori să poată consuma iarna, la micul dejun, o linguriță de antigel, iar vara… regretă că nu-i ca iarna. Numărul de grade termice din secția de artă (indice de ambient a cărui valoare normală nu poate fi suplinită nici chiar de amabilitatea bibliotecarului) s-ar putea echilibra numai o dată cu ridicarea gradului de interes al celor care au pe mînă banii publici sau prin genorizitatea (insistent invocată de unii ca atribut personal) unor sponsori cu vocație de Mecena. Benzile magnetice, casetele, discurile (cele clasice și Cd-urile) sînt sensibile la căldura excesivă și variațiile de temperatură. Odată deterioate, ca urmare a condițiilor improprii de păstrare, cu greu se va găsi probabil cineva care să finanțeze înlocuirea lor și refacerea fondului de documentare al secției. O instalație de climatizare ar fi necesară pentru ca liceenii, studenții, profesorii și alți beneficiari ai mediatecii să poată găsi acolo în anii ce vin (nu știu dacă aducînd cu ei „luminița de la capătul tunelului”), ceea ce au aproape de suflet, dar nu pot avea acasă, pentru că, nu-i așa?, totul costă. Iar cultura este, astăzi mai mult ca altădată, un lux. Pentru cîțiva măcar, un lux necesar. Vă asigur pe aceia dintre dumnevoastră care n-ați avut știință că un asemenea loc există în Bacău sau n-ați găsit răgazul ori curiozitatea de a-i trece pragul, că, atunci cînd vipia, nici frigul n-au dat încă buzna, ca nepoftiții, cîteva ceasuri petrecute acolo (unde lectura și meditația sînt acompaniate adesea, în surdină, de vreo piesă muzicală clasică) sînt un fermecător și – în pas cu secolul – abreviat „otium”.
Cîndva, cineva promitea solemn concitadinilor săi că îi va face să uite că Bacăul e orașul lui Bacovia. Ambiguă făgăduință… Bacovia însă nu poate fi ușor dat uitării, fiindcă, măcar în unele privințe, e teribil de actual: „O, genii întristate care mor, / Încerc barbar și fără sentimente. / Prin asta ești celebră-n Orient, / O, țară tristă, plină de umor”… Poeta dixit.
Lasă un răspuns