În ultimii ani și-a petrecut ziua de naștere în mijlocul bătrânilor de la Căminul de la Hârja, rugându-se împreună cu ei și ascultându-le necazurile. Altădată, fiind prins cu felurite activități la Centrul Eparhial, se ducea în Parcul “Episcop Melchisedec”, acolo unde se află Fundația “Episcop Melchisedec”, pe care a reactivat-o încă din primii ani de arhierie și unde funcționează un centru de zi, o cantină socială, plus un adăpost temporar și cabinet medicale. De altfel, nu puține sunt realizările episcopului Ioachim Băcăuanul, ajuns astăzi la vârsta de 59 de ani. Pentru că experiența duhovnicească dobândită în anii petrecuți alături de marii duhovnici ai neamului românesc în mănăstirea Sihăstria, studiile și contactul cu lumea universitară din Paris și-au lăsat amprenta definitiv asupra ierarhului, chemat în mod providențial să coordoneze activitatea în Eparhia Romanului și Bacăului.
Numeroasele și admirabilele sale demersuri s-au evidențiat din timpul anilor de studii, reușind să realizeze la Paris, printre altele, prima mănăstire ortodoxă românească din Occident. Apoi, în contextul unei societăți românești confuze, a conferit o dimensiune aparte activităților filantropice, menite să arate mai evident implicarea Bisericii în viața creștinilor.
Astfel, pe lângă aspecte ce țin de latura liturgică și duhovnicească, PS Episcop Ioachim Băcăuanul, autor al mai multor acatiste și imne pentru sfinții români, a pus bazele Centrului Social-filantropic de la parohia Lazaret din municipiul Bacău, unde acum vin să primească îngrijire și ajutor nu doar copii cu diferite deficiențe, ci și adulți; s-a îngrijit ca proiectul înființării unui cămin pentru bătrâni să prindă viață la Hârja într-un impresionant complex destinat celor vârstnici; a readus la lumină marile proiectele destinate celor necăjiți și lipsiți, inițiate la sfârșitul veacului al XIX-lea de episcopul Melchisedec Ștefănescu, reînființând fundația a cărei activitate se derulează atât la Roman, cât și la Bacău. De asemenea, i-a încurajat și susținut în permanență pe preoți să desfășoare activități menite să dezvăluie frumusețea și importanța Ortodoxiei, atât în plan filantropic, cât și cultural-pastoral. Toată implicarea sa este cu timp și fără timp, pentru că slujirea la un asemenea nivel presupune o stare de jertfă permanentă, imposibil de înțeles celor care analizează sau judecă Biserica stând în fața televizorului ori evaluând-o dintr-o perspectivă utilitaristo-mercantilă. La mulți ani, Preasfințite Părinte Episcop!
Preot Constantin GHERASIM
Lasă un răspuns