26 mai 1589, Verșun (întrecere cu caii) în Tîrgul Bîrladului. Protagoniștii, „Petru Șchiopul voievod cu caii săi și cu dînsul, și caii tuturor boierilor care au fost atunci, alergînd de la gura Tutovei pînă la Tîrgul Bîrlad”. Rezultatul: „Și a întrecut acel cal (al domnitorului) înaintea cailor care au alergat în acel verșun”. Ca urmare, Petru Șchiopul întărește lui Molodeț Ivul țiganii robi moșteniți de la Sava Ivul postelnic, pe care îi cumpărase de la Alexandru Voievod Lăpușneanu pentru trei cai, doi turcești și un cal moldovenesc, care a fost verșun (cîștigător) pentru dînsul”.
În 1692, Dimitrie Cantemir descria și el o „alergare de întrecere” între caii moldovenești și cei arabi: „învoindu-se aga, a doua zi, ca să încerce caii la alergare, ies afară din oraș. Se statornicește locul de alergare, cît două ceasuri. Se dă drumul unui cal moldovenesc împreună cu cei arăbești ai turcului, dar la jumătatea locului toți caii acestuia rămîn mult în urmă. Povestea o aduc înainte ca să știe cine va voi cît sînt de iuți și de frumoși caii moldovenilor”. Se pune o întrebare firească: de unde proveneau acești cai de neîntrecut? Majoritatea cailor erau crescuți în regiunea Cobâlelor. Cobîle? „Cobîlele” e o denumire topografică slavă, se spune în „Surete și izvoade”, ca foarte multe altele în toponimia țării noastre. Numele „Cobâle” se găsește în cele mai vechi documente ale veacului al XV-lea și, desigur, că e anterioară descălecatului, cînd populațiunile de prin văi și munți se îndeletniceau cu creșterea cailor pe întinsele șesuri și văi ale apelor, hergheliile lor de iepe pentru prăsila vestiților cai moldovenești, cei sirepi și iepe moldovenești. Prin pustiurile ce erau așa dese și întinse prin părțile Moldovei, la pragul vieții moldovenești, nu se puteau crește decît herghelii de cai și iepe, una dintre cele mai mănoase îndeletniciri de stepe și pustiuri, întrucît comerțul vechiu al centrului și nordului Europei spre Cafa se făcea cu căruțe trase cu cai, crescuți pe întinsele pustiuri ale Moldovei”. Desigur, „la considerentul comercial al nevoeiei de a crește herghelii de cai și iepe al secolului XV, trebuie să adăugăm necesitatea militară, căci din vechii armata cea mai mult călăreață alcătuită din boeri și fiecare boier era îndatorat să dea trei călăreți pe șa a domniei în caz de războiu”.
Cînd a apărut această regiune specializată în creșterea cailor? Pe bază de documente, învățătorul Cezar Cruceanu scria: „Credem că între anii 500 – 600, cînd sclavii din părțile noastre au făcut cele mai cumplite năvăliri, aproape anual, în Imperiul Bizantin au luat ființă în Moldova una sau mult două regiuni numite Cobâle (crescători de cai): cea de la Bacău (a fost nu numai cea mai importantă, ci și cea mai veche), și una în părțile Bîrladului, din nevoia slavilor de a avea cai foarte buni pentru incursiuni așa de departe”. Tot el adăuga: „Nu greșim cînd afirmăm că primii proprietari ai locurilor numite Cobâle au fost singurii mari crescători de iepe și cai din lumea slujitorilor și argaților mai nimeriți pentru creșterea acestor herghelii de iepe…” Ca dovadă a însemnătății și vechimii regiunii Cobâlelor de la Bacău, avem documentul din 1481, din care se vede că Dragoș Viteazul… a fost proprietarul satului Silvestri”. Ce avantaje deosebite putea să aibă marele boer Dragoș?, se întreba Cezar Unvescu. Tot el, însă, dădea răspunsul: „Desigur că hergheliile de cai de pe această moșie și negoțul ei”. Unde era localizată „Regiunea Cobâlelor de la Bacău”? Ea cuprindea „bazinul celor două pîraie, pîraiele din Nord – Estul județului Bacău, care izvorăsc: unul din pădurea „Valea Mare”, iar altul de sub dealul „Godovana”, curgînd cu direcția Nord – Vest, vărsîndu-se în Siret; cel dintîiu lîngă tăietura de deal cunoscută sub numele „La Bursuc”, iar cel de-al doilea la „Satul Mâgla”.
Negoțul cu cai era deosebit de rentabil: „doi cai buni erau aproape cît șase sate!” „Satul Cobâla era cumpărat… pe doi cai buni în preț de 280 de zloți tătărăști!” Cobâlele de la Dorohoi și Nistru „devin sucursale a celei de la Bacău”. „Cea mai mare bogăție sînt caii, minunați de buni și de o mare răsuflare”, scria A. D. Xenopol, despre caii moldovenești. „Mici, dar iuți”, scria Martin Bielski. Documentele elvețiene arată că pe pășunile Moldovei erau pînă la 100.000 de cai”. În Tratatul comercial al lui Alexandru cel Bun, articolul cel mai căutat la export între regiunea Cernăuți și Hotin, deci spre Galiția și Podolia, erau caii și iepele moldovenești”, iar „marii boieri din secolele XIV și XV se îndeletniceau cu prăsila iepelor în regiunile mai aproape de frontieră și de vamă. La vama Dorohoiului, în 1407, se percepeau „2 groși pentru cal și iapă” și „iepele moldovenești căpătase atîta nume în țările vecine, că numai așa se explică de ce tratatul de închinare al Moldovei la turci se prevedea în altele și 40 iepe fătătoare ca dar de peșcheș, pe lîngă șoimii Carpaților…” Proprietarii din regiunea Cobâlelor de la Bacău vor fi mers cu herghelii de cai de vînzare spre Camenița și Nistru”. Ce fapte au dus la decăderea Cobâlelor? Din „vremea lui Ștefan cel Mare, Cobâlele încep a-și pierde însemnătatea… creșterea cailor și a iepelor de prăsilă nu va mai fi aparținut numai unor regiuni”. Pe lîngă aceasta „va fi contribuit invazia celor 150.000 de turci sohobiți lîngă Vaslui, care însă înainte de aceasta au pustiit grozav întreaga Țară de jos”, și a doua pustiire în 1476, cu mult mai grozavă…mai lungă și mai generală. Dar, „toate însă fură întrecute de pustiirea suferită de Moldova în vremea expediției Sultanului Soliman împotriva lui Petru Rareș, cînd Moldova întreagă fu prădată în chipul cel mai desăvîrșit”. S-a mai adăugat „căderea lui Ion Vodă cel Cumplit, care fu pentru turci iarăși un prilej minunat (?!) pentru a prăda țara cu desăvîrșire în tovărășie cu tătarii”. Deși creșterea cailor la Cobâla de la Bacău scăzuse mult, aici se vor menține herghelii pînă în anii 1950, cînd „ordinele roșii” vor nimici cu desăvîrșire neîntrecuții cai moldovenești. Pentru cei mai buni cai din lume, „regiunea Cobâlelor de la Bacău a fost nu numai cea mai importantă, ci și cea mai veche”. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns