Inventatorii berii, așa cum ne arată descoperirile arheologice, sînt sumerienii. Prin urmare, delicioasa bere a împlinit venerabila vîrstă de șase milenii. Dacă la început aceștia o foloseau drept ofrandă zeiței fertilității, curînd ea a început să fie consumată și de oamenii de rînd. Mai mult, ei au creat peste 70 de sortimente deosebite, care aveau adaosuri de miere, scorțișoară sau alte mirodenii. Se pare că și babylonienii erau „morți” după bere. De la ei, vine și… luna de miere. În tradiția lor, tatăl miresei oferea ginerelui bere amestecată cu miere toată luna după ziua căsătoriei. În Egiptul antic, în ziua sărbătoririi zeiței Hather sclavii aduceau la templul ei atîtea vase cu bere cîte sclave avea Ra. Romanii aveau să descopere minunatul gust al berii odată cu cucerirea popoarelor germanice. Mai tîrziu, vikingii plecau la luptă chiar fără scuturi dacă înainte beau două-trei ulcioare cu bere.
Puțini știu că celebra bere „Gambrinus” vine de la numele unui rege din Flandra (sec. VIII), considerat inventatorul ei. Un secol mai tîrziu, cehii, amatori de bere, deveniseră cei mai mari cultivatori de hamei. Așa de important era acesta că regele Venceslas a poruncit să fie spînzurați cei ce-l exportau.
„Noua lume” degusta cu plăcere berea. Alături de berea tradițională americanii proclamă berea „Ole” ca „cea mai potrivită băutură pentru americani”. În cursa pentru fabricarea berii se înscrie chiar și președintele George Washington, care la poalele munților Vernon avea o făbricuță de bere.
În 1935 „apare berea la cutie”. Berea „nu se sperie” nici de războaie, trecînd cu brio de prima și a doua conflagrație a lumii.
Astăzi berea este prezentă în cele mai îndepărtate unghere ale mapamondului.
Dar berea la Bacău? Fără să fim siguri, berea se pare că era fabricată chiar din timpul lui Alexandru cel Bun. Străinii, mari amatori de bere, ar fi introdus procedeul fabricării acesteia. Pe la 1646 călătorul Marcus Bandinus scria că la miază-noapte de Tg.Trotuș „în munți, biserica catolică are 2 jugere de vii și o căldare mare pentru fertu băuturii cerevisia (bere)”.
În 1718, la Timișoara se înființează prima fabrică de bere din țară. „La 1867, scria C.Radu, doi prusieni – (Carol și Franț Ainț) – înființează o fabrică de bere pe locul cumpărat de la N.Dragoeanu, unde a fost hanul cu cerdac la marginea Bacăului”. Bere făcea multă, dar nu era bună, n-o prea beau oamenii. În schimb însă făcea bune drojdii pentru plămădit cozonacii. Anul 1881 înseamnă un dublu eveniment pentru Bacău: se înființează Fabrica de hîrtie „Letea”, iar „la Mărgineni o fabrică de spirt”, pe lîngă care mai tîrziu va lua ființă celebra fabrică de bere „Mărgineni”.
Pe meleagurile băcăuane apare în 1890 și evețianul Felix Grivel. Vechea fabrică a prusienilor o cumpără, „o refăcu și o înzestră cu toate mașinile de fabricat bere bună”. Cronicarul Bacăului, Costache Radu, adăuga: „Se făcea și face și azi bere (1900), pe care o bea multă lume, avînd și o grădină frumoasă, în care vara adeseori nu mai găsești scaun. S-a deprins lumea cu berea”.
După primul război mondial cea mai căutată bere de către băcăuani era „Bragadiru”. Era adusă cu trenul sau cu camioane de la sediul din Calea Rahovei 151. După o perioadă de declin cauzată de distrugerile celui de-al doilea război mondial, mai ales după anii ’60 industria băcăuană a berii își revine. Berea „Mărgineni” devine una dintre cele mai bune beri din țară, fiind foarte căutată. La început se îmbutelia în „țăruși” din sticlă verde, avînd imprimată… Stema României și inscripția „Industria de stat a berii”. Anii ’70 au însemnat perioada de glorie a berii „Mărgineni”, consumul depășind orice previziuni. Mai mult, s-a trecut și la îmbutelierea în sticle de 1 litru. Aceasta pînă în anii trecuți, cînd… incredibilul s-a produs: a dispărut Fabrica de bere „Mărgineni”. Acum se încearcă revenirea ei pe piață. N-ar fi rău! (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns