• așa pot fi văzuți, deseori, angajații Casei de Pensii din Bacău
Mariana Dumitriu, director general la Casa Județeană de Pensii (CJP) din Bacău abia a așteptat să intre în vigoare legea antifumatului. Chiar dacă asta s-a întîmplat în miez de iarnă, ea tot nu i-a lăsat pe ceilalți colegi să fumeze înăuntru. Ba chiar le-a găsit loc de fumat afară. Sau mă rog, pe holul de la ieșire, care-pi cam același lucru. Cine merge la Casa de Pensii, îi poate vedea pe fumători, în șir indian, aliniați de-a lungul zidului. „Eu nu suport fumul. O mare parte din activitatea mea mi-am desfășurat-o vorbind despre pensii, cu foarte mulți oameni. Din această cauză mi-au fost afectate coardele vocale, iar fumul de țigară îmi crează reale probleme. Spre disperarea colegilor mei, recunosc că sînt o mare pacoste și nu concep plăcerea de a bea cafeaua neapărat fumînd o țigară. În instituția noastră sînt multe persoane care fumează și de aceea am aplicat legea ad-literam și le-am găsit loc afară”, a povestit zîmbind în colțul gurii Mariana Dumitriu.
Cu toată opoziția ei pentru țigări, Mariana Dumitriu recunoaște că a fost și ea tentată să fumeze. Ca orice student, în campusul ieșean, actualul director general de la CJP Bacău, mai trăgea cîte o țigară împreună cu alți colegi. „Atunci erau la modă țigările Kent. Am încercat și eu să fumez un super-long, dar primele fumuri m-au amețit și nu mi-a plăcut nici gustul. Apoi viața mi-a demostrat cît de nocive sînt țigările, așa că m-am convins că e mai bine fără tutun”, spune directorul Dumitriu. Pentru subordonații fumători, Mariana Dumitriu nu are decît un sfat: dacă nu le convine „fumoarul”, de altfel aerat, să se lase de fumat. (C.T.)
Lasă un răspuns