În rubricile de astăzi și de săptămîna viitoare vom analiza ultima cale de atac extraordinară, și anume recursul în anulare, care reprezintă speranța deșartă a multora dintre cei care își caută dreptatea.
Într-un proces civil, cei care doresc să utilizeze această cale de
atac extraordinară trebuie să înainteze un memoriu procurorului
general al Parchetului de pe lîngă Curtea Supremă de Justiție,
singura persoană abilitată să atace cu recurs în anulare, din oficiu
sau la cererea ministrului justiției, hotărîrile judecătorești
irevocabile. Această cale de atac poate fi folosită cînd instanța a
depășit atribuțiile puterii judecătorești, cînd prin hotărîrea atacată s-a
produs o încălcare esențială a legii, cînd judecătorii au săvîrșit
infracțiuni în legătură cu hotărîrea pronunțată, cînd Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor
sau libertăților fundamentale și faptul că partea, potrivit legii
române, poate obține o reparație, cel puțin parțială, prin anularea
hotărîrii pronunțate de o instanță română.
Recursul în anulare se poate declara în termen de un an de la data
cînd hotărîrea judecătorească a rămas irevocabilă, sau de la data
comunicării hotărîrii Curții Europene a Drepturilor Omului către
statul român. După introducerea recursului în anulare, la cererea
procurorului general sau a părții interesate, instanța poate să
dispună suspendarea executării hotărîrii atacate. Dacă
suspendarea este cerută de partea interesată, cauțiunea este
obligatorie și va fi stabilită de instanță. Judecata recursului în
anulare se face de urgență, cu precădere cu participarea
procurorului și a părților.
Într-un proces penal, procedura ce trebuie urmată de cei interesați
este aceași ca și în cazul procesului civil. Recursul în anulare poate
fi făcut dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în
sarcina inculpatului prin actul de sesizare; cînd nu sînt întrunite
elementele constitutive ale unei infracțiuni sau cînd instanța a
pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea
pentru care condamnatul a fost trimis în judecată; cînd inculpatul a
fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea
penală; cînd s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu
prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decît cele
prevăzute de lege; cînd persoana condamnată a fost mai înainte
judecată în mod definitiv pentru aceeași faptă sau dacă există o
cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost grațiată
ori a intervenit decesul inculpatului; cînd, în mod greșit, inculpatul a
fost achitat sau cînd, tot în mod eronat, s-a dispus încetarea
procesului penal; cînd faptei săvîrșite i s-a dat o greșită încadrare
juridică; cînd hotărârea este contrară legii sau cînd prin hotărîre s-a
făcut o greșită aplicare a legii de natură să influențeze soluția
procesului; cînd s-a comis o eroare gravă de fapt, ori cînd
judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au
trecut în domeniul altei puteri constituite în stat.
Avocat Gabriel CRÎȘMARU
Lasă un răspuns