Marți, 5 decembrie 2017, Majestatea Sa Regele Mihai I al României trecea la cele veșnice, lăsând în inima fiecăruia dintre noi, alături de tristețe, un gol imens. Istoria a demonstrat fără tăgadă că, patriotismul, onoarea, loialitatea și demnitatea au fost valori pe care Majestatea Sa le-a insuflat în mod permanent poporului român.
Astăzi, în prag de Centenar, când puțină vreme ne desparte de sărbătoarea cea mare a celebrării momentului unirii tuturor românilor, dispariția Majestății Sale trebuie să ne așeze împreună într-un moment de reflecție cu privire la reușitele dar și la eșecurile istorice ale României. „Viața mea a fost o lungă și loială așteptare”, ne spunea Regele, la aniversarea a 25 de ani de la căderea comunismului.
Silit printr-o „nulă și neavenită abdicare” la ani lungi de exil, Regele Mihai I își părăsea țara la 3 ianuarie 1947, „cu moartea în suflet”, continuând însă să lupte pentru redobândirea libertății României, reprezentând mai bine de patru decenii un simbol pentru toți românii aflaţi în exil.
Majestatea Sa Regele Mihai I nu trebuie să devină de astăzi un simbol al trecutului, valorile formative pe care le-a transmis în anii din urmă, mai ales către generația tânără, sunt valori mai actuale ca oricând: respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, lupta împotriva corupției, eficientizarea instituțiilor statului, apărarea democrației.
Regele Mihai I a fost garantul, atât în anii domniei sale, dar și în cei ai exilului, păstrării celei mai mari realizări pe care a înfăptuit-o națiunea românească – momentul 1918, consfințirea idealului național, realizat sub domnia bunicului său, Regele Ferdinand I. În anii de după Revoluția anti-comunistă din decembrie 1989, Majestatea Sa și-a adus contribuția alături de clasa politică și întreaga societate românească la aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană, ajutând astfel la parcursul european pe care pornise țara noastră.
Credinţa în Dumnezeu, dragostea faţă de poporul român, spiritul și identitatea națională, i-au călăuzit întreaga viață, și au reprezentat valori autentice prin care Majestatea Sa a contribuit la păstrarea și consolidarea identității dar și statalității României moderne.
Pentru toate acestea, astăzi, când Regele Mihai I pleacă definitiv din mijlocul poporul său și din această lume, să-i aducem cuvenita reverență, amintindu-ne cuvintele pe care Majestatea Sa ni le-a lăsat în urmă cu puțină vreme: „Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri”.
Veșnică odihnă, Majestatea Voastră, și Dumnezeu să vă odihnească cu drepții!
Paul-Claudiu Cotîrleț
Secretar de stat, Departamentul Identitate Națională
Ministerul Culturii și Identității Naționale
Pe bune?
Ne-au cedat bunicii si parintii la straini, ca pe niste vite si vorbiti de recunostinta? Dar stiti ca regina Elisabeta (cu care era var primar) i-a dat flit asa ca intre viitori regi avand informatii despre ce decizii proaste lua in zona. Adica Anglia castiga RM2 impreuna cu Romania si regele Romaniei (var primar cu castigatoarea) este lasat la mana rusilor sa-l fugareasca…
Ha ha ha ce istorie predati si cititi domnilor?
Cum s-au rastit rusii un pic la ei “regii nostri” au si predat nordul Moldovei!
(La 22 iunie 1940 Franța capitulează. Iar a doua zi, imediat după felicitările sovietice de rigoare, Molotov îl invită pe ministrul german de la Moscova la o discuție și îl informează că problema basarabeană nu mai suferă amânare. Dar sovieticii cer și Bucovina pe lângă Basarabia, fapt care îl irită pe Hitler)
Cum s-au rastit nemtii un pic au si cedat aproape toata Transilvania cu tot cu popor !
(Dictatul de la Viena -cunoscut și ca Al doilea arbitraj de la Viena- a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate -43.492 km²- din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”)