Traian Basescu a declarat, zilele trecute, ca ia în calcul si posibilitatea de a nu mai candida la functia de Presedinte al Romaniei. Nici nu mai trebuie sa spun, fiindca stie toata lumea, ca astfel de vorbe vin doar din strategiile unei echipe de promovare a imaginii Presedintelui. Si o numesc echipa de promovare a imaginii, desi, de fapt, ea este de-a binelea un staf electoral. Dar cum înca nu sint permise campaniile electorale pe fata, potentialii candidati „lucreaza” pe dedesubt. O sa-l vedem, cu siguranta, pe Traian Basescu, candidind la Presedintie. Si pentru ca va candida, ar fi legitima întrebarea: a fost Traian Basescu un bun Presedinte al Romaniei? Raspunsul e destul de greu de dat. In primul rind ar trebui spus ca alegerea sa a fost cumva providentiala, el reusind sa cistige, in extremis, în fata unui candidat ce avea sanse mai mari pe atunci: Adrian Nastase. Un om sustinut la acea vreme de cel mai puternic partid din Romania. Cum ar fi aratat Romania astazi daca ar fi cistigat el? Nu putem face decit presupuneri, dar exista si ceva ce putem sti sigur: ar fi fost cu mult mai corupta decit este astazi si chiar ceva mai saraca. Iata ca, în acest context, figura lui Traian Basescu tisneste luminoasa si providentiala în fata. In al doilea rind, trebuie spus ca, asezat în functia de sef suprem al statului, el s-a tinut de cuvint, cel putin o vreme, împlinind promisiunile facute. Ceea ce nu e putin lucru într-o tara levantina ca a noastra, unde promisiunile sint uitate chiar în momentul emiterii lor, ba, mai mult, cum observa un comentator, cel ce si le respecta e privit cu o mare doza de neîncredere si le devine antipatic celorlalti. In plus, îndata ce a putut, Traian Basescu a început si „lupta împotriva coruptiei”. Si cum ea s-a instalat, din cite a considerat Presedintele, chiar în cabinetul primului ministru, Traian Basescu a pornit un soi de cruciada împotriva premierului Tariceanu si a celor ce îl sustineau, mai ales a lui Dinu Patriciu. Fara a tine seama ca asocierea cu Tariceanu este cea care l-a propulsat în functia de Presedinte. Pe de o parte, aici gasim un simbure bun: Traian Basescu ar fi trebuit sa-si asigure, prin aceasta actiune, statutul de Eliot Ness al Romaniei: cel ce lupta împotriva coruptiei si o stirpeste. N-a fost sa fie asa. Presedintele nu a calculat bine. Doar stim cit de puternice sint asocierile legate de interese financiare oriunde în lume, deci si la noi. Pornind lupta de justitiar, nu ar fi existat pentru el (si pentru binele Romaniei), decit o cale: sa învinga, adica „sa-l dea jos” pe Tariceanu. Insa Traian Basescu a calculat gresit si s-a autoevaluat rau. S-a crezut mai puternic decit era. Incit, în loc sa cistige (ceea ce ar fi fost si o demonstratie a faptului ca a avut motive sa atace), el a pornit ceea ce s-a transformat într-o perpetua gilceava a Presedintiei cu Guvernul. Or Presedintele nu are voie sa faca asa ceva. El trebuie sa exercite functiunile sale sub forma unei balante mentinute permanent în echilibru. Balanta a ramas în echilibru, pentru ca ea nu poate exista altfel într-o democratie, însa a fost încarcata, si pe un talger si pe celalalt, cu mult prea multe greutati ca sa poata rezista pina la capat. Asa ca s-a deformat. Si n-a mai putut arata adevarul, ci doar niste minciuni, aidoma unei oglinzi strimbe. Fara a fi un om slab, Traian Basescu nu a fost nici suficient de puternic. Un Presedinte al unei natiuni are datoria sa faca tot ce considera ca e de facut. Fie si de gresea, daca a pornit împotriva lui Tariceanu, trebuia sa mearga pina la capat. El ar fi mers, dar n-a putut. Iar daca nu a putut, ar fi trebuit de la bun început sa stie ca nu poate si sa stea în banca lui, pentru a nu strica echilibrul social, politic si economic al tarii. Si ar fi trebuit sa-l sustina pe Calin Popescu Tariceanu, fie si de-l considera corupt, sa guverneze tara. Am fi fost pe o pozitie (financiar cel putin) mult mai buna acum decit sintem. Sunt multe alte fapte si întimplari ce ar putea fi analizate. Dar o concluzie deja se poate trage. Traian Basescu a fost un Presedinte bun, dar care, prea ofensiv fara a tine seama de masurile profilactice necesare, nu i-a facut pe romani sa profite, asa cum acestia ar fi meritat dupa ce l-au ales, de mandatul sau.
Dan PERSA
Lasă un răspuns