Traian Basescu si Mircea Geoana nu reusesc sa se puna de acord asupra a ceea ce urmeaza sa se intimple cu salariile si pensiile mici, cu romanii si Romania, in general. In aceasta ecuatie, care ne priveste pe fiecare dintre noi, tocmai personajul presupus a fi cheia tuturor deciziilor privind problema discutata nu conteaza. Numele sau: Emil Boc.
Marti, finul de porecla al lui Ion Iliescu (hai sa-i spunem de renume, ca am mai folosit sintagma) a precizat, in stilul sau potrivit mai degraba cu politica de pe riul Potomac (ala de strabate Washington D.C.), ca nu e de acord cu inghetarea timp de sase luni a veniturilor salariale (si din pensii). Asta dupa ce a negat orice fel de neintelegeri cu tatucul romanilor, dl T. Basescu, sustinatorul contrariului spuselor sale.
„In politica, prostia nu este un handicap”, ar fi spus, acum vreo doua secole, Napoleon Bonaparte. Mie imi pare ca ilustrul frantuz nu s-a referit neaparat la prostia celor care se presupune ca ar fi oameni politici, ci si la cit pot inghiti masele manevrate de acestia. Domnii din actuala Putere, inainte de alegerile generale din noiembrie 2008, au sustinut, din partea ambelor partide aflate in opozitie, pe atunci, ca Guvernul Tariceanu are bani pentru a ne satisface orice dorinta, dar nu vrea. Electoratul, care a crezut ca votind face politica, i-a pus in fruntea tarii. Acum, ar trebui sa ne dea ce au spus ca binemeritam si se poate: pensii, salarii, bunastare, ciini cu colaci in coada etc!
Sa nu uit: indiferent ce necazuri sau bucurii ne vor napadi in perioada imediat urmatoare, dl Emil Boc nu are nici o vina!
Lasă un răspuns