Părinții și apropiații victimelor celebrei proxenete Marina au trecut printr-un adevărat calvar la primul termen pe fond judecat, marți, în dosarul de trafic de persoane (inclusiv minore) și proxenetism. Marcați încă de chinurile la care au fost supuse fetele lor, unele minore și cu dizabilități (retard mintal), sechestrate, bătute, înfometate și obligate să se prostitueze, părinții lor au fost pe punctul de a ceda. La câțiva metri, în boxa acuzaților, se aflau Marina și unul dintre fiii ei.
În libertate, în sala de judecată, era un alt fiu care a ieșit de după gratii în urmă cu două luni. Confruntarea a fost una tacită, din priviri și gesturi. Dureroasă, greu de suportat și pentru părinți, dar mai ales pentru cele care au fost sclavele proxeneților, nevoite acum să-i revadă și să retrăiască lunile de coșmar cât au stat închise în bordelul din centrul orașului. „Să nu-ți fie frică de niciunul. Ai auzit? De nimeni să nu-ți fie frică!” – încerca un părinte să-și încurajeze fata, vizibil traumatizată de cele întâmplate, timorată și intimidată de prezența traficanților. Tonul apăsat al tatălui, tremurul din voce trădau o tensiune greu de stăpânit. A ieșit din sală de mai multe ori. O altă rudă încerca să-l liniștească, dar furia bărbatului nu avea cum să se stingă și era de înțeles.
Disprețul Marinei, zâmbetele ironice, comentariile batjocoritoare i-au șocat și pe cei străini de nenorocirea familiilor. „Dom’ judecător, sunteți bărbat! Uitați-vă la ele cum arată… Cine să le ia pe astea?!” – a întrebat Marina, satisfăcută că a reușit să stârnească zâmbete în sala de judecată. Reprezentația Marinei a continuat în același stil și a avut efectul dorit. Unii încercau să-și ascundă zâmbetele, alții s-au distrat fără nicio jenă, imuni la durerea fetelor și a rudelor acestora. „Eu îmi recunosc fapta mea – a ținut să precizeze Marina. Doar pentru minoră. Nu pentru nebunele celelalte! Nu pot să îmi iau răspunderea pentru celelalte și să iau ani de pușcărie.” În ultimele rânduri din sală, rudele și apropiații victimelor au făcut eforturi supraomenești să privească acest spectacol grotesc, umilitor, dar captivant pentru mare parte din cei prezenți.
„Eu sunt proxeneta! M-am născut cu microbul ăsta”
Marina și-a jucat rolul până la capăt, iar instanța s-a arătat tolerantă: „Eu nu pot să dau astăzi declarație. Păi, cum? După ce am fost ținută în beci de la 7 dimineața? Nu se poate așa ceva! Uitați cât e ceasu’ (în jur de ora 14, n.r.)! Eu sunt bolnavă, am cancer, diabet, sufăr de inimă. Nu am putut să-mi iau nici tratamentul. Păi, de ce m-au adus așa devreme? Eu vreau să dau declarație, dar nu acum pentru că nu pot. Nu mă simt bine.” Judecătorul a acceptat, la rugămintea Marinei, să amâne audierea ei pentru termenul următor. A acceptat însă și nenumăratele intervenții jignitoare ale proxenetei la adresa fetelor. Sau cel puțin nu a reușit să o potolească.
Vasile, fiul Marinei, cel aflat în arest preventiv, nu a dorit nici el să dea declarație. A spus doar că nu recunoaște faptele și se prevalează de dreptul la tăcere. Celălalt fiu, Andrei, aflat în libertate, a anunțat că va da declarație.
Marina a simțit nevoia să intervină în apărarea feciorilor: „Copiii nu au nicio vină. Eu sunt proxeneta! M-am născut cu microbul ăsta. O să vedeți pe parcursul procesului și o să vă convingeți.” Andrei i-a făcut semn de mai multe ori să tacă, a cerut chiar judecătorului să o scoată din sală, ca să nu mai fie întrerupt. „Eu eram mai tot timpul plecat, nu locuiam la mama, ci la prietena mea – a susținut Andrei. Am cunoscut-o pe Ramona în casă, dar nu știu cum a ajuns acolo. Am întrebat-o pe mama ce-i cu această fată și a zis că are grijă de nepotul meu de 5 ani. Eu vă spun adevărul! Acum să-mi aduceți un detector de minciuni ca să vedeți că nu mint! Nu este adevărat ce spun procurorii. Nu am dus-o pe fată la Hotel Studio și nici nu am violat-o. Nu e adevărat nici că aș fi obligat-o să întrețină relații sexuale contracost.” Despre Mirela, Andrei a spus că făcea curat. „Păi, toate făceau curat?!”, s-a mirat judecătorul. „Nu, dom’ președinte. Ramona avea grijă de copil, Mirela făcea curat – a clarificat Andrei. Nu știu cum a ajuns în casa mamei. Eu eram la București. Pe Andreea am cunoscut-o mai demult. Era însărcinată. Eu nu știu ce făcea mama. Nu știam că bagă fetele astea «pe treabă». Aveam niște bănuieli, dar nu am întrebat-o niciodată. Eu nu le-am bătut niciodată și nu le-am obligat să întrețină relații sexuale pe bani. Nu este adevărat că mama m-a trimis în comuna Tamaș să aduc o fată să practice prostituția în casa ei.” Legat de sumele de bani descoperite de anchetatori, Andrei a explicat scurt: „Știți și dvs, dom’ președinte, în afară se câștigă mai ușor banii.”
Instanța a simțit nevoia să revină asupra „bănuielilor” lui Andrei vizavi de „ocupația” mamei lui. „Acum șase ani, când a fost eliberată mama – a completat Andrei – mi-a spus că se liniștește, dar din câte se pare nu a fost așa. Nu am știut că a continuat cu prostituția. Bănuiam, dar nu știam sigur. Dacă vi se pare că nu sunt credibil, merg la testul poligraf.” Andrei nu recunoaște convorbirile telefonice interceptate de anchetatori în care acesta vorbește cu diverse persoane despre faptul că a fugit o fată sau cele în care discuta cu posibili clienți. De altfel, avocatul său, Cosmin Umbrărescu, a contestat toate probele, convorbirile telefonice și declarațiile luate de procurori, a solicitat copii după convorbiri pentru a le putea asculta Andrei și, eventual, va cere o expertiză pentru a se stabili a cui este vocea. Și ceilalți avocați au contestat probele.
Comportamentul victimelor cu retard, spectacol amuzant pentru mulți din sală
Audierea victimelor, două dintre ele cu retard mintal, a provocat din nou râsete în sală. Incoerența în vorbire, gesturile, limbajul, întregul comportament – specific unei persoane cu dizabilități – au fost, inexplicabil, motive de amuzament. Reacția celor din sală le-a încurcat și mai rău pe fete. „M-a găsit la spital, unde am născut un băiat… L-am dat la stat – a povestit, cu mari eforturi, Andreea. Mă trimitea «la produs» și nu-mi dădea niciun ban. Veneau bărbați la mine. Mă obliga Marina să merg cu ei. Pe Mirela o bătea, nici mâncare nu îi dădeau. Cam trei bărbați aveam pe zi. Banii îi dădeam lui Marina pentru că îmi era frică să nu mă bată. Bărbații știau că suntem acolo… Vasile mă amenința cu bătaia și mă obliga să merg «la produs». Pe Andrei nu l-am văzut în casa Marinei.”
Mirela și-a făcut cu greu curaj să meargă în fața instanței să dea declarații. Ea a părut cea mai afectată și copleșită de atmosfera din timpul procesului și a fost încurajată permanent de cei din jur. Nu a putut explica de ce și cum a plecat de acasă (din Dărmănești), dar își amintește că doi oameni au dus-o la Marina. Unul i-a spus că e polițist. „M-a luat din Bacău, de pe stradă, și m-a dus întâi la el și apoi la Marina – a povestit Mirela. Acolo veneau bărbați. Care mă voiau, mă voiau, care nu, nu. Cam doi ani am stat. Dacă nu veneau bărbați, făceam curățenie. Nu prea mă voiau toți… Cât îmi dădeau, aia luam. Nu știu cât îmi dădeau, nu mă uitam la bani. Îi băgam în buzunar și îi dădeam lui Marina. Am văzut-o în casă și pe Andreea, dar era însărcinată și de aia nu era băgată «pe treabă». Vasile și Andrei nu m-au amenințat și nici nu m-au bătut. Uneori mergeam cu clienții la hotel. Mă duceau cu mașina și apoi mă aduceau înapoi la Marina. Banii îi dădeam lui Marina ca să ia de mâncare.”
Salvată de un client
Povestea Ramonei este la fel de impresionantă. Elevă în clasa a IX-a la Colegiul Tehnic “Letea”, ea a fost păcălită chiar de o colegă care i-a promis că o duce într-o locuință unde să stea singură, fără părinți. A ajuns pe mâinile unui apropiat al proxeneților, care a dus-o cu forța în bordelul Marinei. „Eram virgină înainte să ajung la Marina – a spus Ramona. Ovidiu (Vasile, fiul Marinei, n.r.) și Tiberius m-au dus la hotel și m-au obligat să întrețin relații sexuale cu ei. A doua zi m-au dus înapoi acasă la Marina, care mi-a spus că trebuie să practic prostituția. M-au amenințat și m-au bătut Ovidiu și Marina. Andrei nu stătea acolo și venea rar. El nu m-a amenințat și nu m-a bătut niciodată. Cam 7-8 clienți aveam pe zi. Îmi dădeau 200 de lei pe oră sau 70 de lei pentru zece minute. Marina aducea clienții și apoi erau chemați de Andrei prin telefon. Am cerut să plec și Marina mi-a spus că îmi dă drumul dacă fac suma de 2.000 de lei. Tot Marina m-a învățat să spun clienților că sunt majoră, deși eu aveam 16 ani. Marina m-a întrebat chiar dacă nu vreau să îmi fac buletin fals, dar nu am fost de acord. În casa lui Marina m-am îmbolnăvit de hepatita A și am fost internată în spital. Am stat o lună închisă. Un client și-a dat seama că sunt minoră și m-a ajutat să fug.”
Lasă un răspuns