– o bacauanca, victima a devastatorului cutremur din Italia, a gasit, dupa trei luni de la producerea acestuia, puterea de a vorbi, in exclusivitate pentru Ziarul de Bacau, despre cosmarul prin care, de atunci, trece in fiecare zi – femeia, casatorita si stabilita in Onna, unul dintre cele mai afectate orase, si-a pierdut in cutremur sotul si cei doi copilasi – desi ramasa pe drumuri, fara casa si fara cele mai dragi fiinte din viata ei, aflata inca in spital, bacauanca este hotarita, totusi, sa o ia de la capat
Cristina Bordeus, 32 de ani, din comuna Gioseni, judetul Bacau, a luat drumul Italiei in 2003. Plecase, ca multi altii, pentru a-si incerca acolo norocul, pentru a stringe bani si a-si construi un viitor, credea ea, mai bun decit in tara. In Italia si-a gasit marea iubire, pe Antonio, italian get-beget, cu care, la scurt timp, s-a si casatorit. In ianuarie 2005, Cristina a adus pe lume primul ei copil, pe Lorenzo, pentru ca exact dupa un an, sa-l nasca pe al doilea, Alessandro. Familia se stabilise in Onna, un orasel cu doar citeva sute de locuitori, unde incepusera sa duca un trai linistit.
Un destin greu pus la incercare
Totul a fost minunat, viata Cristinei parea sa capete un sens, ne-a spus chiar ea, prin telefon. Din nefericire insa, in 2007, o veste cumplita avea sa o puna la grea incercare, pentru prima data: aceea ca are leucemie. Cu sprijinul si dragostea sotului, femeia a reusit, totusi, sa se puna pe picioare, urmind un tratament la o clinica de specialitate din Italia. Chiar isi revenise, iar pentru asta, ajutorul moral al sotului a fost, ne-a marturisit ea, de netagaduit. La fel ne-au spus si parintii Cristinei, oameni simpli, gospodari, din Gioseni. „Antonio a facut tot posibilul sa o faca bine. El era orfan de mic, de mama, si-i zicea ca stie ce inseamna sa n-ai una si ca de aceea ea trebuie sa traiasca, sa-si vada mari baietii”, ne-a povestit Tereza Bordeus, mama Cristinei (foto). Exact cind lucrurile pareau sa o ia, din nou, pe un fagas normal, un nou hop avea sa zdruncine, la propriu, viata tinerei bacauance stabilita in Italia: cutremurul din 6 aprilie 2009. In urma acestuia, Onna, micul oras, in care Cristina, Antonio (42 ani), Alessandro (3 ani) si Lorenzo (4 ani) isi duceau traiul a fost, practic, sters de pe harta. Din intreaga regiune afectata, circa 300 de persoane si-au pierdut viata, alte citeva mii au fost ranite si aproximativ 40.000 au ramas fara un acoperis deasupra capului. Sotul si cei doi copilasi ai Cristinei s-au aflat printre decedati, iar ea a fost grav ranita. In prezent, femeia si-a revenit din soc, se afla, insa, inca in spital, fracturile suferite la nivelul intregului trup tinind-o imobilizata la pat.
„Striga Cristina de sub darimaturi!”
Despre cumplita veste, parintii, sora si alte rude ale femeii au aflat de la televizor. Cu lacrimi in ochi, acestia ne-au povestit cum a fost. „Ne uitam la stiri si ne minunam de nenorocirea din Italia. La un moment dat, cumatra, care sta aici peste drum si era la mine, a strigat: «auleou, uite-o, striga Cristina de sub darimaturi!». Si asa era, m-am uitat mai bine pe ecran si am vazut-o sub ziduri, niste oameni incercau sa o scoata de acolo”, ne-a povestit Tereza Bordeus, mama Cristinei. La scurt timp, au aflat ca Antonio si cei doi copilasi nu mai sint, dar ca fata e bine. „Am reusit sa merg pina la ea, in Italia, acum e bine, dar e inca in spital, nu poate merge, dar e lucida si poate ca pina in decembrie vine acasa”, a mai spus mama tinerei, inlacrimata, mingiind chipurile din fotografii ale nepoteilor ei. „Cu atit am ramas, cu niste poze, ingerii mei”, a inginat, sugrumat, bunica.
Cristina nu vrea sa renunte la lupta
De pe patul de spital, femeia, care la cei 32 de ani ai sai a trecut prin groaznice incercari, avind o boala grea de dus pe picioare, ramasa fara cele mai dragi fiinte din viata ei si fara un acoperis deasupra capului, ne-a transmis ca este totusi, gata sa lupte in continuare. Dupa ce va iesi din spital, isi va ingropa cum se cuvine copiii si sotul, in prezent ei aflindu-se inca la morga, oficialitatile italiene asteptind-o pe femeie sa se vindece pentru a putea duce ritualul pina la capat. Pe urma, ne-a mai spus prin telefon Cristina, va incerca sa o ia de la capat. „Voi ramine aici, in Italia, pentru ca aici mi-am trait cele mai frumoase clipe din viata, aici mi-am cunoscut iubirea, aici mi-am nascut copiii si aici mi-i ingrop. Nu merg inca in picioare, dar va veni o zi cind ma voi ridica din nou”, a incheiat, cu glas indurerat, dar increzator, Cristina Bordeus.
claudia a zis
Ciao Cristina. Si eu ca tine locuiesc in Italia da 15 ani si mi-am construit o viata aici cu multe sacrificii. Am citit povestea ta si credema ,iti sint aproape sufleteste si cu rugaciuni, chiar daca nu te cunosc. In zilele cutremurului si cele care i-au urmat, am stat lipita de televizor si pingeam se fiecare data, cind recuperau cite un corp, viu sau mort.Aici la Milano, multe persoane s-au mobilizat si au trimis ajutoare in bani pt toata populazia din Abruzzo. Imi pare rau de ceea ce ti s-a intimplat dar fii tare, DUMNEZEU sa te ajute pe tine si familia ta sa depasesti momentele astea. Auguri cara.
kakaltsis nikoleta a zis
salut.condoliantele mele am ramas socata,asa ceva e de nesuferit.mult curaj.va iubesc.nicoleta.germania.