La Deniile din ziua de marți, Evanghelistul Matei prezintă calvarul judecății Mântuitorului Hristos, început cu întrebările ispititoare ale diferiților reprezentați ai sectelor iudaice. „Ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-mi banul dajdiei! (…)Iară ei i-au adus un dinar. (…) Atunci Iisus a zis către ei: Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu(…) Și lăsân du-L s-au dus”.
„Cărturarii căutau motive de ceartă și discordie pentru a-L putea prinde și a-L ucide pe Iisus Hristos. După aceștia, au început fariseii. Mai apar șapte ispite ale păgânilor, cărora Mântuitorul le răspunde printr-o logică dumnezeiască, în fața căreia învățătorii Legii vechi rămân fără replică. Din parcurgerea evenimentele istorice din Săptămâna Mare, consemnate în Sfintele Evanghelii, reiese cu tristețe că minunile pe care nimeni dintre oameni nu le săvârșise vreodată, nu au fost suficiente motive ca oamenii să creadă în Mântuitorul Hristos. Motiv pentru care a fost umilit, judecat și răstignit.
Din Evangheliile care se citesc în Săptămâna Patimilor reiese limpede că omenirea ținea la cele materiale mai mult decât la cele dumnezeiești. Marea teamă este ca atât calvarul patimilor, cât și răstignirea lui Hristos să nu se mai repete, deși fiecare păcat săvârșit de un creștin înseamnă un cui bătut în mâinile Mîntuitorului.
Evanghelia care se citește în ziua de miercuri prezintă credincioșilor ultima pildă pe care Mântuitorul Iisus Hristos o spune mulțimilor, înainte de a serba cu sfinții Săi ucenici instituirea Sfintei Euharistii. Este vorba despre pilda celor zece fecioare. Aceasta ne învață să luăm uleiul credinței în Dumnezeu și al faptelor bune în candela vieții noastre, că nimeni nu știe când va veni Mirele și când va fi sfârșitul fiecăruia. După cum se cunoaște, cinci fecioare erau înțelepte pentru că și-au pregătit candelele și uleiul necesar pentru a-L întâmpina cu lumină pe Mirele ce urma să vină, iar cinci erau nebune, nefiind pregătite pentru marele moment. Această pildă este și rezultatul discuțiilor pe care Mântuitorul Hristos le-a avut cu o zi înainte cu fariseii și cărturarii.
Este îndemnul pe care Dumnezeu ni-l face să fim pregătiți în orice clipă a vieții noastre: „Privegheați și vă rugați că nu știți când vine ceasul”. Ultima pildă rostită de Iisus Hristos exprimă și necesitatea de a căuta să fim pregătiți sufletește pentru marea trecere a ființei noastre din această viață în viața veșnică. Nu întâmplător evanghelia ce cuprinde pilda celor zece fecioare este cuprinsă și în slujba Sfântului Maslu. Fiecare creștin, care participă la această slujbă instituită pentru vindecarea celor bolnavi trupește și sufletește, trebuie să știe că, asemeni fecioarelor cele înțelepte, trebuie să fie pregătiți pentru a primi Harul vindecător al lui Dumnezeu. Pilda celor zece fecioare este o atenționare împotriva formalismului de care dădeau dovadă cărturarii și fariseii de atunci, și unii dintre noi în ziua de azi.
Semnificația zilei de vineri, cunoscută sub numele de Vinerea Mare, este cutremurătoare. În această zi are loc judecarea lui Iisus și condamnarea la moarte pe cruce pe muntele Golgotei. În această zi, după-amiază, Iisus și-a dat duhul pe Sfânta Cruce. Catapeteasma templului din Ierusalim s-a rupt în două, iar cerul s-a întunecat. Ucenicii lui Hristos au mers la Pilat și au cerut trupul Mântuitorului pentru a-l îngropa. La cererea mai marilor templului, la mormânt s-a pus strajă romană pentru a evita o eventuală tentativă a ucenicilor de a fura trupul Său. Toată făptura creată văzută și nevăzută se cutremură, deoarece Mântuitorul Iisus Hristos, Cuvântul Divin întrupat în istorie „s-a săvârșit” pe cruce, după o agonie ce câteva ceasuri. Oștirile îngerești se cutremură în ceruri, iar credincioșii plâng alături de sfintele femei mironosițe prezente la piciorul Crucii, alături de Maica Domnului. În toate bisericile creștin-ortodoxe, în această seară se cântă slujba „Prohodul Domnului”. Nimic altceva decât slujba de înmormântare a Mântuitorului Hristos. După o procesiune solemnă, ce întristează sufletele celor ce cred în Dumnezeu, preoții scot din altar sfântul Aer ce acoperă sfânta masă, simbol al mormântului Domnului.
Acesta este așezat în mijlocul bisericii, iar credincioșii se închină și trec de trei ori pe sub el. Credincioșii mai râvnitori și călugării țin post negru (fără apă și fără hrană) până în ziua Învierii. În această perioadă, fiecare creștin ar trebui să moară acestei lumi, adică să-și înfrâneze orice pornire spre a face rău, a huli, a jigni sau a supăra pe cineva. Până la învierea mai sunt trei zile. Cele mai triste, mai grele, dar și mai pline de speranță zile din viața unui creștin.
Lasă un răspuns