• Ion Drăgoi a lăsat în urmă o muzică populară inconfundabilă și un nume în folclorul românesc • vă prezentăm cîteva frînturi despre cel care altădată stîrnea ropote de aplauze, iar astăzi doar sclipiri de memorie
Strada 13 septembrie din Bacău va purta peste veacuri nostalgia violonisului Ion Drăgoi. Un maestru al cărui nume a făcut ocolul lumii datorită virutozității și măestriei celui considerat a fi „violonistul desăvîrșit”. Ani la rînd, orașul de pe malurile Bistriței s-a mîndrit ori de cîte ori la televiziune ori la radio, în cadrul emisiunilor folclorice, se auzea vioara lui Drăgoi. „I-auzi, e Drăgoi! E băcăuan de-al nostru”, spuneau oamenii. Cine nu știa sau nu auzise măcar o dată în Bacău, înainte de 1989, de Ion Drăgoi? Era cel mai vestit băcăuan din acele timpuri.
Născut la 25 august 1928, la Bacău, Ion Drăgoi a învățat din copilărie să cînte la vioară datorită tatălui său, Gheorghe Drăgoi, care l-a inițiat în tainele acestui instrument. Pasiunea și talentul cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, l-au făcut să devină foarte repede un violonist recunoscut și apreciat. A devenit solist-violonist prim al Orchestrei Populare „Plaiurile Bistriței”, condusă pe atunci de către excelentul muzician Aurel Iancovici, un împătimit al muzicii populare românești, dar a intrat și în circuitul marilor instrumentiști români alături de Dumitru Fărcaș, Radu Simion, Gheorghe Zamfir sau Ion Lăceanu. Alături de ansamblul lui Gheorghe Zamfir, Ion Drăgoi și-a demonstrat măestria artistică în toate colțurile lumii, „Ciocîrlia” interpretată de el vrăjind publicul.
„Nu era un om plimbăreț și nu a avut o copilărie ca toți ceilalți. Mai mult studia vioara. Însă, ori de cîte ori pleca într-un turneu aducea cadouri la toți cei dragi de acasă. Era un om respectat de toți cei din jur. Nu prea avea prieteni, doar colegi, dintre care mulți nu mai sînt în viață. Nu se odihnea niciodată, ci în loc să stea liniștit punea mîna pe vioară și cînta, ori studia cîte ceva. Melodia lui preferată era «Bîrlădeanca»”, a fost cam tot ce ne-a putut spune sora violonistului.
Amintirile despre „acest vrăjitor al viorii”, cum îl definea Dumitru Fărcaș, sînt multe, însă cei care le-au trăit par a nu avea cuvinte. „Am colindat mult cu Ion Drăgoi în turnee, atît în țară, cît și peste hotare și trebuie să afirm cu toată tăria că intrarea lui Ion Drăgoi în scenă, la întîlnirea cu publicul era o revelație. Cu un temperament vulcanic, interpreta piesele de mare virtuozitate ca nimeni altul, ca mai apoi să cadă în doina de jale pe care o broda cu sufletul și sensibilitatea sa, fascinînd publicul cu marele său talent”, spunea despre el Dumitru Fărcaș. Un alt nume mare al muzicii populare românești, Gheorghe Turda, a vorbit la superlativ despre Ion Drăgoi. „Ascultîndu-l pe Ion Drăgoi am descoperit un miracol împletit cu un zîmbet de înger. Varietatea repertoriului și complexitatea melodică și ritmică l-au făcut pe maestru să cucerească marele judecător – publicul. Fie ca tot ceea ce a lăsat în urma lui, un izvor de apă vie a folclorului românesc, să soarbă generații de tineri și să ducă mai departe istoria neamului nostru”, scria Gheorghe Turda pentru volumul „Ion Drăgoi – violonistul desăvîrșit”.
Unul dintre băcăuanii care l-au cunoscut pe Ion Drăgoi în ultimii săi 24 de ani din viață, Constantin Donea, actualul director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național, privește cu tristețe spre anii în care concertele lui Ion Drăgoi ridicau în picioare săli din Cehoslovacia, Germania, Suedia sau Danemarca. „Ion Drăgoi este creatorul cel mai reprezentativ pentru melosul popular din această zonă a Moldovei. Își asigurase un repertoriu bogat de la tatăl său, repertoriu pe care l-a adus la un nivel deosebit datorită forței interpretative și harului său. Sînt remarcabile momentele cînd Ion Drăgoi, la turneele din Scandinavia (Danemarca și Suedia), era bisat de cîteva ori și cînta la solicitarea publicului”, și-a amintit Constantin Donea. Om sincer, „de o bunătate ieșită din comun”, după cum îl caracterizează Donea, violonistul desăvîrșit a fost și creatorul unor momente amuzante în cadrul unor turnee. „Odată, obosiți fiind după un turneu, la o benzinărie din Ungaria, în timp ce așteptam să se umple rezervorul, Ion Drăgoi a început să cînte. Atunci, benzinarul l-a rugat să coboare și să cînte un ceardaș. Ion Drăgoi a cîntat, după care benzinarul i-a cerut vioara și a cîntat și el. Au fost așa cîteva schimburi, după care maestrul băcăuan a desăvîrșit scurtul recital. A fost un moment deosebit cînd toți s-au destins. Evident că am plătit și benzina”, ne-a povestit, glumind, Constantin Donea.
Dincolo de toate, despre acest artist ale cărui studii s-au desăvîrșit pe prispa casei, cuvintele sînt deșarte. „Nu știu ce să vă spun despre unchiul meu. A murit cînd eu aveam doi ani. Mi-ar fi plăcut să-l aud cîntînd. Geo (băiatul său n.r.) îi seamănă foarte mult la modul de a cînta. Îl am înregistrat pe casetă și pe disc, dar nu se compară”, ne-a declarat Georgiana Papuc, nepoata lui Ion Drăgoi, care locuiește actualmente în casa violonistului.
Anii s-au scurs în clepsidra timpului, iar numele lui Ion Drăgoi s-a păstrat viu și datorită Festivalului Național de Folclor omonim, susținut de patru ani încoace de către Consiliul Județean Bacău. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns