Plătica trebuie ținută mereu aproape, aruncînd nucșoare de nadă, deoarece luați cîteva exemplare, apoi bancul de plătică pleacă. Pentru nădire se folosește nada clasică cu aditiv special de plătică Sensas, sau aditiv M. W. Ende. Atenție! Orice aditiv, dacă este pus în cantitate mai mare decît trebuie, alungă peștele. Pentru aditiv Sensas, la un kilogram de nadă clasică se pune un capac sau maximum două, iar pentru M. W. Ende, care se găsește în magazin la pungi de 250 de grame, trebuie 5 kilograme de nadă. Deci, la un kilogram de nadă clasică se adaugă zece grame de aditiv.
Fiecare montură se face după lungimea vergii pe care o aveți. În funcție de aceasta folosiți pluta cu greutate adecvată: la un băț lung, se folosește pluta foarte grea. Pentru plătică se folosește un fir de 0,12, o plută „picătură” sau „lacrimă”, cu plumb culisabil, și cîrlig de 14-16, cu tija scurtă, puțin deschis la gură. După lungimea bățului, pluta poate fi de la 1,5 grame și pînă la 2,5 grame. De obicei, pescarii folosesc aceeași montură, de 3-3,5 grame, de la crap, dar nu este recomandată, deoarece plătica este un pește sensibil, ce mănîncă la monturi fine.
Cea mai bună momeală, ce se utilizează cu succes la Răcăciuni, este larva de libelulă, rîma subțire, mămăliga și viermișorii. Pentru a prinde plătică după plătică, nădiți bine, inclusiv cu viermuși, iar în cîrlig introduceți o rîmă subțire, iar în vîrful cîrligului, un viermuș. Rezultatul este garantat.
Lasă un răspuns