Dacă obiectivele de patrimoniu și lăcașurile de cultură vechi se distrug, grație dezinteresului nedisimulat al celor plătiți să facă ceva în direcția asta, iată că rămășitele regimului bolșevic se încăpățînează să sfideze timpul. Cu alte cuvinte, în urbea noastră monumentele comuniste fac o carieră demnă de invidiat și în perioda democrată. Deși a început o adevărată campanie pentru rescrierea istoriei moderne a României, în orașele de provinicie simbolurile unui regim ce a încercat educarea și reeducarea intelectualilor stau încă la loc de cinste. Nimeni și nimic nu mai este interesat de această problemă. Una din aceste embleme ale „Epocii de aur” este statuia ce înfățișează, în mărime naturală, personalitatea marelui erou comunist Vasile Roaită. Dacă n-ați auzit de numele lui și de „martiriul” pe care l-a suferit la evenimentele de la Atelierele Grivița din 16 februarie 1933, n-aveți decît să căutați în arhivele Inspectoratului Școlar ori prin muzeele de istorie manualele de limbă și literatură română din anii ’60. Acolo este prezentată cu lux de amănunte moartea tragică a tînărului revoluționar comunist, care a fost împușcat în timp ce trăgea sirena. După ce a fost preluată puterea de către comuniștii, figura lui Roaită, alături de alții eroi, a fost pusă la loc de frunte și cinstită de întregul popor.
În parcul C.F.R., sau mai bine zis, în ceea ce a mai rămas din vechiul parc din zona Gării, în imediata apropiere a podului de la Mărgineni se poate vedea o statuie. Neagră, în mărime naturală, așezată pe un soclu de beton, ea înfățișează un tînăr într-o poziție dinamică, gata să tragă sirena. Deși izolată de boscheții din jur, ea rămîne unul dintre puținele monumente, creat special de regimul comunist, pentru a putea fi idolatrizat de clasa municitoare.
Statuia nu a fost ridicată inițial pe acel loc, ea ocupînd, la un moment dat în istorie, un loc de frunte în chiar buricul tîrgului. „Statuia lui Vasile Roaită a fost amplasată inițial pe locul în care se află acum statuia lui George Bacovia, chiar în centrul orașului, lîngă Biblioteca Județeană „C. Sturza”, ne-a spus profesorul Eugen Șendrea. „Însă, în urma unor studii mai temeinice de istorie modernă, prin anii ’70, comuniștii au descoperit cu stupoare că marele erou revoluționar, care a înfierbîntat spiritele în anii ’33, nu a fost altceva decît unul din agenții Siguranței, infiltrați între muncitorii ceferiști. Așa că, fără a face mare zgomot, cu viclenie, comuniștii au luat statuia și i-au montat-o în parcul C.F.R., unde poate fi văzută și în ziua de azi”, a mai precizat Eugen Șendrea, autorul unei „Istorii secrete” a Bacăului.
În condițiile în care povestea lui Vasile Roaită a format și a educat spiritul mai multor generații de români, în cel mai autentic duh al minciunii bolșevice, este clar că acest personaj de pe scena istoriei a rămas și constituie dovada minciunii ce a hrănit această țară vreme de 50 de ani. Vrem – nu vrem, el ar trebuie să constituie subiect de „umor negru” pentru tînăra generație, unde altundeva decît în Muzeul de Istorie. Aici, unde elevii ar trebui să vadă și să învețe cum și ce fel de istorie au studiat părinții și bunicii lor.
Altfel, pustie și părăsită între copii străzii ce dorm lîngă soclu și cîinii vagabonzi, statuia nu-și merită locul. Este o emblemă a unor timpuri nici pe departe trecute. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns