Mos Nicolae a ajuns, la Centrul de ingrijire si Asistenta din Rachitoasa, de Ziua Internationala a Persoanelor cu Handicap, pe 3 decembrie. A venit indrumat de directorul coordonator al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din Bacau, Sorin Brasoveanu, dar personificat de Constantin Popa, administratorul societatii Rosidprod din Moinesti si al Pensiunii Montana din Slanic Moldova. A venit, evident, cu daruri pentru cei 102 asistati ai Centrului din Rachitoasa, care s-au materializat in tot atitia cozonaci dulci si pufosi, copti in cuptoarele fabricii de piine si produse de panificatie de la Rosidprod, dar si cu peste 40 de costume barbatesti din garderoba sa personala.
Cine nu a mai trecut de mult prin Rachitoasa si, mai ales, pe la Centrul de Ingrijire si Asistenta va fi sigur surprins de noua fata a acestui asezamint. Mutat din cladirile unei foste manastiri intr-un complex construit de la temelie, Centrul de Ingrijire a devenit o veritabila statiune pentru oameni care au ramas fara familii sau care au preferat sa-si duca batrinetile ingrijiti ca la carte.
Statiunea din Rachitoasa
Centrul de ingrijire are trei pavilioane, pentru 110 asistati (ocupat aproape la capacitate), patru sali de mese, doua curti interioare, centrala termica si generator de curent electric, gospodarie anexa, atelier de reparatii si teren agricol, dar si o livada, un microbuz, o autospeciala si un tractoras. Cabinetul medical este dotat cu ajutor elvetian, din partea unei organizatii de binefacere, ca intreg Centrul de altfel, dar si cu bani de la Guvern, si este completat de un cabinet de kinetoterapie, iar bucataria a fost umpluta cu „inoxuri”, cu o investitie care a trecut de 300.000 de lei acum circa trei ani. Pina sa ajunga mosul la Rachitoasa, fac citiva pasi prin curtea Centrului cu directorul acestuia, Vasile Grecu. E mindru nevoie-mare, dar are si de ce, de felul cum arata asezarea, de copaceii si trandafirii de soi pe care i-a plantat, de ferma agricola si de felul cum a izolat termic pavilioanele. Incalzirea Centrului se face, acum, cu butan, dar Vasile Grecu se zbate sa puna in functiune un cazan termic pe lemne, mult mai economicos si mai fiabil. Curind, toata constructia va avea o fata noua, poate chiar in citeva luni, cind zona in care se afla Centrul de ingrijire, si in care altadata erau niste constructii ale fostului CAP va fi „robita” de primavara.
A venit Mosul!
Pavilioanele sint ornate pentru Sarbatorile de iarna, cu piese si abtibilduri confectionate chiar de unii dintre asistati, iar atmosfera devine chiar de sarbatoare. Prima camera in care intram este locuita de doua femei din Tirgu Ocna si din Buhusi, emotionate, amabile si, mai ales, dornice sa ne ureze tot binele din lume. In Pavilionul C locuiesc „familistii”, adica cele citeva perechi constituite ad-hoc, dupa ce unii dintre asistati si-au gsit „jumatatea” chiar in Centrul de Ingrijire. Vasile Grecu spune ca aici sint cei mai „emancipati” dintre asistati, unii dintre ei intelectuali. Angela Corban si Stefan Bucur sint o astfel de pereche. Doamna a venit la Rachitoase din Comanesti, domnul din Bacau. In camera lor este „ca acasa”: televizor, frigider, un raft cu carti, mici amintiri, dar mai ales curatenie. Ingrijitoarele apar imediat cu doi cozonaci de Rosidprod, dar si cu un costum pentru domnul Stefan, care ii vine „ca turnat”. Facem o poza de familie si plecam mai departe, pe la alte camere. „Sint nascut pe Valea Zeletinului – spune Constantin Popa. De pe unde se trage si domnul Sorin Brasoveanu, dealtfel. Devin, subit, sensibil si emotionat ori de cite ori trec pe aici, unde mai am o parte din familie. Este o zona saraca, din pacate, dar cu oameni buni si frumosi. Ati observat, poate: omul cu cit este mai sarac, cu atit este mai sensibil. Oamenii ma impresioneaza cel mai mult aici. Sint si in Centrul de ingrijire atitia oameni, fiecare cu destinul lui, cu povestea lui de viata, cu durerile si bucuriile lui. Sint oameni care se multumesc cu putin. Iata de ce din cit am reusit sa agonisesc am crezut ca e bine sa daruiesc si altora. De la mine mai putin, de la Dumnezeu mai mult, cum se spune”.
Lasă un răspuns