Sub soarele arzător al duminicii dinaintea Rusaliilor, locatarii blocului 23 de pe strada Mioriței, și nu numai, s-au adunat în grădinița din spatele imobilului să-i sărbătorească cei 91 de ani ai lui nea Vasile Popovici, organizându-i prima expoziție personală, pentru că vecinul nonagenar are o mare pasiune: pictura.
Organizați de inimosul șef de scară, ing. Sorin Ionescu, familia și vecinii s-au mobilizat și au organizat simeza pe zidurile blocului, pe mașinile din parcare si pe gărdulețul ce împrejmuiește colțul de verdeață, înșirând 78 dintre tablourile pictorului-pensionar spre delectarea ochilor celor ce au ales să petreacă o clipă de răgaz în galeria de artă ad-hoc înființată. „Nimic din ce se întâmplă acum nu are o conotație financiară – a subliniat Sorin Ionescu – ci se vrea o recunoaștere a perseverenței și muncii asidue cu care nea Vasile și-a trăit viața”. La cei 91 de ani pe care îi împlinește, Vasile Popovici a găsit resursele necesare să-și împlinescă visul de a picta. Și nu o face deloc rău. Deși afirmă că pictura este modul lui de a se refugia în fața unei realități crude pe care o trăiesc zi de zi pensionarii din România, tablourile sale emană optimism cromatic și o bucurie de a trăi prin artă.
„Frumosul n-are vârstă” – a sintetizat artistul plastic Călin Veronica, cea care a fost organizatorul simezei și prezentatorul expoziției. „Este primul artist în vârstă pe care îl lansez, și sunt surprinsă să găsesc în el un pictor cu reale calități cromatice, iar în lucrările sale se vede aplecarea spre studiu prin felul în care se apropie de artiști consacrați, precum Kandinsky, Picasso ori Paul Klee”. Într-adevăr, nea Vasile preferă două teme artistice – peisajul și arta post-modernistă, stăpânindu-le cu o ușurință debordantă, fără înclinații naive. Viața sa profesională nea Vasile o caracterizează laconic: „Numai moașă comunală n-am fost”. Absolvent de seminar telogic, nea Vasile a lăsat slujba de dascăl, plecând pe front voluntar. Avea să trăiască din plin drama războiului, fiind prezent pe toate teatrele de operații, de la cotul Donului până în Munții Tatra.
Întors acasă, nea Vasile a profesat ca economist, funcționar public, învățător, ieșind la pensie de pe postul de administrator al Liceului Teoretic „Lucrețiu Pătrășcanu”. La 68 de ani se hotărăște să-și împlinească visul și învață să picteze. Autodidact fiind, reușește să termine primul tablou la 72 de ani. „Pictez orice, dar cel mai mult îmi place natura” – spune Vasile Popovici arătând spre naturile statice și peisajele sale. O singură durere are, aceea că lucrările sale nu-și găsesc un loc unde să poată fi puse în valoare, iar bani de rame nu are ca să fie expuse așa cum trebuie. „Facem un apel la cei care pot să-l ajute pe nea Vasile să-și împlinească și acest deziderat, de a-și vedea opera acolo unde-i este locul” – a încheiat organizatorul evenimentului, Sorin Ionescu. (Liviu MAFTEI)
Lasă un răspuns