Catastrofalul management al crizei economice a fortat politicienii de la Putere sa caute, disperati, scuze si acoperiri doctrinare pentru maniera pompieristica in care actioneaza.
S-a format, astfel, o noua teorie economica, subreda ca fundament, dar vocala in spatiul public, teorie care ne este bagata in fata pentru a justifica, chipurile, masurile luate de Guvern
Astfel, conform principiilor enuntate de politicienii de la Putere, e o rusine sa fii angajat la stat; ca bugetar nu faci decit sa maninci degeaba banii produsi in mediul privat; lucrind la stat nu esti decit un tolerat pina in momentul in care iti faci curaj sa te arunci in viltoarea adevaratei provocari care este mediul privat.
Un alt principiu se refera la pensionari: este ok daca salariatii contribuie la fondul de pensii dar este incorect ca, odata iesiti la pensie, sa mai beneficieze de acesti bani; e de preferat ca pensionarii sa fie ori eutanasiati, ori sa-si mai ia inca un job pentru a plati in continuare contributii sociale daca tot vor pensii. Bine, asta nu se pupa cu interdictia pensionarilor de a se mai angaja la stat, dar se va gasi o solutie pina la urma.
Si ajungem, inevitabil, la numarul bugetarilor. Factorul politic hotaraste ca in spitale sint prea multe paturi si mai taie din ele; la fel, prea multe scoli, prea multe trenuri, etc. Politicul, deci, decide sa aplice noi criterii de normare. Si rezulta, invariabil, ca, dintr-o data, sint prea multi angajati. Care trebuie dati afara.
Iar din culise ni se sopteste: „Ai dracu’ bugetari, dupa ce ca-s prea multi, tin cu dintii de locurile lor caldute de la stat; nu s-ar duce sa munceasca la privati”!
Lasă un răspuns