- Maria Necula, din Ghimeș Făget, și-a deschis împreună cu soțul ei și un asociat italian un mic hotel pentru turiștii care ajung la Vatican
Publicația „Emigrantul”, editată de asociația socio-culturală cu același nume a românilor din Roma, a publicat povestea de succes a unei băcăuance plecate de mult timp în aceste locuri, stabilită în Vrancea și apoi purtată de împrejurările vieții după un loc de muncă în Italia.
Maria Necula s-a născut la Ghimeș Făget. S-a căsătorit cu un vrâncean și, după o viață lucrată în sistemul feroviar românesc, ca taxatoare, a luat drumul Italiei. „Când era mică, la 12 ani, Maria ajunge la Adjud unde termină și liceul și unde își va cunoaște și viitorul soț – scrie publicația Emigrantul. Se va căsători cu un focșănean care lucra în CFR, impiegat de mișcare la Cotești, la fel cum și ea va fi casieriță la gara din Focșani până la pensionare, la 50 de ani, cum se practica la acea vreme. Pensionarea însă te plafonează, te rupe de realitate așa că, dornică să facă ceva, Maria pleacă la «o furie» în Italia. Adică și-a pus ambiția și avrut să vadă dacă se poate face ceva aici, la Roma Caput Mundi. Prin 2000 se urcă în autocar cu o viză Schengen și cu dorința de a rămâne doar două săptămîni la Terni, la 150 km nord de Roma. Avea acolo o prietenă care a așteptat-o și care a introdus-o și-n câmpul muncii. Patru luni de muncă asiduă, închisă între pereții unei case alături de o bărtână, nu i-au creat cea mai bună imagine despre traiul din Italia. Aude că în Capitală posibilitățile sunt mai multe și mai bune și ia trenul spre acest oraș magic. De cele două săptămâni pe care și le propusese să le petreacă departe de casă aproape că și uitase. Virusul emigrării o «infectase» și pe ea”.
Din 2001 până în 2005 Maria face curățenie în diferite hoteluri din centrul Romei, din jurul gării Termini. În aceste împrejurări îl cunoaște pe Ovidiu Burdușa, un afacerist în domeniul hotelier. El o ia la hotelul lui și perioada de curățenie se termină, Maria Necula ajungând să lucreze la bucătărie, recepție, preluat comenzi sau întâmpinat clienți. În 2009 s-a întors în țară din cauza unor probleme de familie. Se întoarce în Italia în 2011, unde va lucra cu Ovidiu la noua sa structură din Piața Spaniei, până la închiderea acesteia.
De un an și-a deschis afacerea ei
Maria și soțul ei, Nicușor, nu s-au lăsat pradă deziluziei când s-a închis proiectul la care lucrau și, în ciuda vârstei înaintate, în 2013 au pornit pe cont prorpiu, cu un mic hotel, la Vatican. S-a asociat cu un italian, Alberto C. și a căutat un loc cât mai bun, eventual cu licențe. A găsit „Gregorius Close To St. Peters”, o structură de cinci camere, la câțiva pași de Vatican. Într-o lună și jumătate de muncă a renovat mica structură hotelieră, dar a durat mai mult să îi convingă pe italieni să o lase să facă acest tip de afacere. La final a ieșit o structură hotelieră de tip B&B, gestionată de o româncă și un italian, care la ora actuală este plină de turiști. Turiștii sunt satisfăcuți de serviciile lor, iar pragul a fost trecut de oameni din toată lumea: americani, canadieni, israelieni, munetnegreni sau irlandezi și mulți argentinieni. „Da – ne spune Maria – argentinieni foarte mulți. Papa aduce mulți turiști în Italia. Am învățat un lucru de la Ovidiu, care revine în discuție ori de câte ori e vorba de principii sau muncă: problemele clientului trebuie rezolvate imediat. Pe loc! Clienții mei ies dimineața la 3? La 3 mă trezesc și pregătesc micul dejun. Sunt familiarizați cu modul nostru de a fi și se simt ca acasă. Ies în pijamale, au serviciile când vor și care vor… Nu trebuie spus «nu». Fiecare «nu» înseamnă clienți mai puțini, oameni mai nemulțumiți.”
Site-ul Booking.com i-a recunoscut meritele cu un punctaj mare care tronează la intrare, la vederea clienților.
Lasă un răspuns