Cit a fost fetita tatii, Nora era o copila rasfatata. Ce mai, o papusa cu care te joci, te incinti de naivitatea ei, dar n-o iei in serios mai mult decit atit! Dupa ce s-a maritat, Nora a ramas, pentru sotul ei, Torvald, aceeasi jucarie dragalasa. Ca sa-si vindece sotul de o boala siciitoare, Nora imprimuta bani, semnind in fals o polita postdatata, in numele tatalui ei, dupa moartea acestuia. De aici, incepe drumul chinuitor al Norei catre propria personalitate. Un drum dramatic, sfisietor, plin de spaime. Polita ajunge in mina unui functionar santajist care ameninta pozitia privilegiata in marea burghezie financiara a sotului Norei. Torvald nu va intelege niciodata si nu va accepta nici in ruptul capului sacrificiul Norei in beneficiul lui. Cine ar fi timpitul care sa nu-si ierte sotia si s-o aduca in pragul sinuciderii pentru un imprumut banesc? – isi va spune omul contemporan. Numai ca nu e vorba de o simpla datorie baneasca, ci de o semnatura in fals. Deci, de o atitudine morala si de onoare.
Pentru o anumita epoca, a nu fi om de onoare si de o moralitate impecabila insemna a-ti pierde statutul social. Mai ales intr-o lume cu moravuri nordice de o severitate glaciala. Astazi, aceste principii au devenit o bagatela. De la aceste premise a pornit regizorul Dumitru Lazar Fulga in tentativa lui de a depasi simpla si exterioara tema a emanciparii femeii, in noua premiera a Teatrului „Bacovia. Spectacolul nu pierde ideea, dar o foloseste ca pe un joc secund, dezvoltat la nivelul vizibilului. In adinc se cauta altceva, mai puternic, mai dramatic. Nora cauta iesirea din singuratate si din rasfatul edulcorat, cauta comunicarea sufleteasca dincolo de convenientele elegante, dar sufocante. Insisi spatiul scenografic, gindit de Cristina Ciobanu, sugereaza o inchisoare frumoasa, geometrica, in forma de „U”, cu perdele vizind candoarea si puritatea. Un spatiu rigid, precum Torvald, o colivie fara gratii, din care Nora nu va iesi decit la sfirsit. Metafora este evidenta. E intarita si de mantalele si de sepcile soldatesti albe, care impun, parca, subordonarea si alunecarea personajelor unul pe linga altul. Sint, oare, aceste semne si interpretarea lor regizorala o tradare a textului lui Henrik Ibsen? Nu cred! Lazar Fulga pune noi ipoteze acolo unde totul pare clar si definitiv. Este si motivul pentru care da o pondere insemnata santajistului Krogstadt, accentuindu-i duritatea rece, implacabila, sardonica, dezumanizanta. Stari pe care Viorel Baltag le subliniaza cu o maiestrie remarcabila. El intruchipeaza, mai curind, omul lumii noastre, o lume a banului si interesului personal pentru parvenire, in care nu exista mila si indurare.
In rolul titular, Eliza Noemi Judeu asigura Norei o prezenta apasat dramatica, jucindu-si cu virtuozitate interpretativa dubla stare psihica: cea de papusa, de sotie iubitoare, vesela si supusa si cea de fiinta chinuita de eroarea comisa. Actrita potenteaza drama din adinc a Norei prin spaima de singuratate, in ciuda dragostei cu care e inconjurata. Tocmai aceasta reverberatie dramatica impune spectacolului o alta dimensiune si cota artistica. In rolul lui Torvald, Stefan Ionescu joaca sobru, reliefind rigiditatea si limitele de intelegere ale personalului. Un plus de reflexivitate l-ar fi ferit, poate, de o prea accentuata naivitate, cazuta in final intr-o copilarire dezagreabila. Actorul nu stie si nu poate sa se joace credibil de-a copilul cu papusa. In plus, are a-si supraveghea unele intonatii, frazari si scapari de dictie. Asteptam mai mult de la Ion Goranda, in rolul dr. Rank. Actorul este inegal in diverse ipostaze. In cea de companion amabil si vesel e liniar, usor grosier, ca, apoi, sa exceleze in scena de dupa bal, cind isi anunta moartea inevitabila. Aici are un moment actoricesc memorabil, care-i certifica potentaialul interpretativ.
Ca intotdeauna, Firuta Apetrei reuseste sa devina vizibila prin firescul omenesc si starea de normalitate care-i contureaza jocul. Este atit de credibila in rolul Cristinei Linde, de parca a fost dintotdeauna femeia dispusa la sacrificiul de a iubi si trai pentru altii. Exacta in rol – Dana Olariu (Anne Marie).
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns