De mai bine de un an, la Centrul Hospice „Albert” din Luncani al Asociaţiei „Lumina” din Bacău, câţiva copii şi tineri diagnosticaţi cu boli incurabile şi care au conştiinţa vremelniciei lor reuşesc nu doar să-şi găsească puterea zâmbetului, ci, mai mult decât atât, să o propage în rândul celor care, deşi se ştiu trecători prin lumea asta au refuzat să se gândească, până la a se întâlni cu cei dintâi, la adevăratul sens al vieţii. Povestea de mai jos nu este despre acei copii şi tineri, însă, ci, tocmai despre cei din urmă.
De mai bine de un an, la Centrul Hospice „Albert” din Luncani, al Asociaţiei „Lumina” din Bacău, câţiva copii şi tineri diagnosticaţi cu boli incurabile sunt mai sănătoşi la suflet ca niciodată, odată cu începerea, printr-o frumoasă colaborare cu CSE Decebal Bacău, a hipoterapiei. Terapia cu cai. Totul a început atunci când reprezentantul CSE Decebal, Cezar Ivanof, cunoscut om de afaceri băcăuan, a ajuns întâmplător la Luncani şi a intrat în contact cu copiii de acolo. „A fost nevoie de două-trei minute – mărturisea mai demult Cezar Ivanof şi continuă să o spună cu fiecare ocazie -, pentru ca viaţa mea să capete alt sens”. Mobilizat emoţional de cele petrecute în prima sa vizită la „Albert”, omul de afaceri băcăuan a devenit, de atunci, nu doar un prieten de suflet al Asociaţiei „Lumina”, ci un adevărat sprijin pentru echipa de specialişti a organizaţiei, în asigurarea terapiei pentru suflet a beneficiarilor. Şi şi-a mărit şi echipa: personalul de la baza hipică de la Hemeiuş. Anul trecut, baza şi-a deschis porţile, în mod voluntar, pentru copiii şi tinerii de la „Lumina”, prin vizita, periodic, a celor din urmă a locului şi jocul lor cu caii.
Din luna iulie a acestui an, jocul a devenit un proiect în sine, iar cei care merg periodic, de cel puţin două ori pe lună adică, la copii sunt… caii. Pitbull şi Dalmaţian, prietenii copiilor de la Centrul Hospice „Albert”. La fel cum prietenii copiilor au devenit reprezentanţii CSE Decebal, personal specializat, care vin efectiv cu caii la Luncani şi care-i ajută pe copii să urce şi să comunice cu animalele. Astfel, povestea de faţă a ajuns să fie nu doar una a copiilor şi tinerilor aflaţi în îngrijiri paliative la „Albert”, ci şi a celor care au devenit dependenţi de zâmbetul celor din urmă. Doi dintre ei sunt Cezar Pintilie, călăreţ la CSE Decebal, şi Cosmin Radu, „nu contează funcţia”. De două ori pe lună cel puţin, cei doi vin cu Pitbull şi Dalmaţian la „Albert”, mărturisind că au devenit dependenţi, la propriu, de aceste întâlniri. Pentru că aceşti copii le-au schimbat viaţa.
„A fost o perioadă în care veneau copiii la noi – ne-a mărturisit Cezar Pintilie -, iar acum, pentru că este unde, venim noi. Mi-aduc aminte că, la prima întâlnire a copiilor cu caii, unii dintre micuţi au fost speriaţi. E normal, au văzut pentru prima dată un animal mare, impunător. Au fost, oricum, bucuroşi să-i vadă. În ceea ce mă priveşte, la prima mea întâlnire cu copiii am rămas uimit, sincer vă spun, de ei. De câtă putere sufletească au şi câtă dorinţă de a lupta pentru viaţa lor. Lucrul acesta m-a împins să continui şi să mă hotărăsc să fac parte, cumva, din viaţa lor”.
Acelaşi sentiment, de a dori să facă parte din viaţa copiilor de la Centrul Hospice „Albert” al Asociaţiei „Lumina” îl trăieşte, din primăvara acestui an şi Cosmin Radu. De fapt, prietenia lui cu copiii de la „Albert” s-a închegat pe undeva, iniţial în afara dorinţei sale. După prima întâlnire cu micuţii diagnosticaţi cu cele mai crâncene boli, SIDA, leucemie, distrofie musculară, cancer, tumori etc. reprezentantul CSE Decebal Bacău a vrut să renunţe. I-a trebuit o perioadă de (auto)reflecţie pentru a putea continua. „Prima întâlnire cu aceşti copii a fost extrem de dureroasă – ne-a spus Cosmin Radu. Dureroasă pentru că am conştientizat că mulţi dintre noi ne plângem pentru probleme care, de fapt, nu există. Pe când ei, aceşti copii, ştiu să zâmbească, chiar dacă îşi cunosc condiţia. Am vrut să renunţ la a mai veni cu caii aici – a mărturisit reprezentantul CSE Decebal -, mi-am dat seama însă că-i prea mare bucuria pentru ei, iar asta m-a întărit. Venim aici, acum, pentru a le face lor o bucurie şi a ne face nouă o bucurie. Despre asta este vorba, de fapt. Am înţeles, venind aici, că cea mai mare bucurie a unui om este atunci când reuşeşte să facă altuia o bucurie”. Cosmin Radu îşi mai aminteşte şi că, după prima întâlnire cu copiii de la „Albert”, primul lucru pe care i l-a spus soţiei a fost: „Să nu te mai văd vreodată că plângi!”. „N-avem noi dreptul să plângem pentru că, în ciuda problemelor, suntem sănătoşi, iar asta contează cel mai mult!”…
Povestea celor doi este, de fapt, povestea a milioane de simpli cetăţeni care, discret, sunt voluntari pentru cauze precise, fără a simţi nevoia să se bată cu pumnii în piept. Este o lecţie despre voluntariatul născut dintr-o nevoie interioară a fiecăruia dintre noi nu de a epata, ci de a ne simţi utili, de a dărui şi de a iubi. „Ce sfat le-aţi da celor din jur în legătură cu implicarea în acţiuni de voluntariat?” – îi întreb mereu pe cei care au astfel de intervenţii. De fiecare dată, ca şi în cazul de faţă, răspunsul este, în diferitele lui exprimări, în esenţă acelaşi: până nu vezi, nu crezi. Ai nevoie doar de curajul, preţ de două-trei minute, de a accepta să vezi. Dincolo de tv, de radio, de ziare, de poveşti auzite. Iar după ce ai să vezi, ai să crezi şi ai să acţionezi.
Beneficiari ai terapiei cu cai în cadrul proiectului Asociaţiei Lumina, intitulat „Terapia cu cai, o joacă serioasă pentru copiii cu probleme”, sunt 25 de copii și tineri diagnosticați cu boli incurabile, scopul proiectului fiind îmbunătăţirea calităţii vieţii şi creşterea gradului de acces la servicii de îngrijiri paliative pentru cei din urmă, prin intermediul hipoterapiei, kinetoterapiei, psihoterapiei și art-terapiei.
Lasă un răspuns