De câțiva ani încoace, mai multor dezvoltatori imobiliari din Bacău le sticlesc ochii atunci când se uită la zona cuprinsă în imediata vecinătate a Parcului Catedralei, formată dintr-un amalgam de terenuri publice și private care fie nu au acces corespunzător, fie au indicatori urbanistici restrictivi, fie pur și simplu sunt încadrate ca spații verzi.
Prin demersuri pe care doar administrațiile anterioare le pot explica, fostul Teatru de Animație a ajuns în mâini private prin proceduri de revendicare, via Fundația Caritatea a Federației Comunităților Evreiești din România, aterizând în cele din urmă în proprietatea grupului Conbac SA/Romtrust & Bau SRL. La prima strigare din 2021, aceștia au testat apele cu un certificat de urbanism pentru un bloc de 15 etaje.
În aceeași perioadă, primarul Stanciu-Viziteu a propus Consiliului Local demararea procedurilor de expropriere pentru toate terenurile private virane din apropierea Parcului Catedralei, astfel încât suprafața să fie integrată în parcul deja existent. Consilierii au disputat atunci în plen necesitatea exproprierii celor 1,5 ha pentru extinderea Parcului Catedralei, ciocnindu-se între susţinătorii studiului de fezabilitate (≈200-300 mii lei) care ar deschide accesul la fonduri PNRR şi opozanţii care au invocat subevaluarea terenurilor şi riscul unor despăgubiri de ordinul zecilor de milioane de euro. Proiectul a căzut la vot, obţinând doar 9 din cele 16 voturi necesare. Totuși, cred că ar fi interesantă o repetare a aceluiași exercițiu de atunci.
Din toată acea suprafață, majoritatea este a municipiului Bacău, aceasta înconjurând practic și proprietatea Romtrust & Bau/Conbac, dar și pe cea gestionată de societățile Marghiol pentru respectivul bâlci, care nu pare să reprezinte o problemă pentru nimeni din actuala municipalitate. În rest, societatea Tehnostrade a lui Dorinel Umbrărescu deține o mare parte din teren (situată spre colțul Lucrețiu Pătrășcanu-9 Mai), iar un rest foarte mic, amplasat fix la intersecția Unirii – 9 Mai, era în proprietatea Dosiro Consulting SRL, în prezent inactivă, avându-i ca acționari pe Dragoș Luchian și Romeo-Gabriel Dobraniș.
Înapoi în zilele noastre, observ că dezvoltatorii de la Conbac și-au descoperit dragostea pentru patrimoniul local. Au văzut la orizont că anul viitor s-ar face 75 de ani de la înființarea fostului Teatrul de Animație, așa că, după ce clădirea a fost lăsată să ajungă în stadiul în care și vântul o pune în pericol, constructorii s-au gândit că ar fi numai bine să propună în eter, dar clar cu direcție către municipalitate, un soi de troc. Un deal care mie îmi sună a „flexibilizare” (a se citi încălcare, trecere cu vederea) a indicatorilor urbanistici, la schimb cu un spațiu în care să fie mutată secția de animație a Teatrului Municipal Bacovia.
Nu aș fi avut această senzație dacă nu vedeam schița care stă la baza acestui act de caritate, nu-i așa, pe care ar urma să îl facă societatea Conbac. Sufletul trebuie să fie mai întâi umplut cu beton, vorba domnului profesor Lucian Șerban (Verde de Bacău), constând într-un bloc rudimentar de cel puțin 12 etaje + un fel de mansardă retrasă, că atâtea am numărat în acel desen.
Planul Urbanistic General (PUG) nu s-a schimbat, iar indicatorii urbanistici, oricât ai trage de ei, nu pot fi majorați, chiar și prin PUZ (plan urbanistic zonal), mai mult de 20%, conform Legii urbanismului 350/2001. Unde mai pui că aproape tot terenul din jur e spațiu verde, iar pentru calea de acces trebuie făcute niște scheme administrative pe care doar demnitarii curajoși și dornici de senzații tari le pot propune și semna.
Nu spun că toată acea zonă ar trebui să rămână așa cum e acum, cu o parcare neorganizată și plină de noroi, un bâlci de tristă amintire la kilometrul zero, diverse containere inestetice și așa mai departe. Exproprierea pentru extinderea parcului, mai ales că mare parte din zonă are funcțiunea de spațiu verde, ar fi cea mai bună idee, chiar dacă la prima strigare ar putea să pară costisitoare.
Totuși, dacă nu există voință politică pentru expropriere (iar pentru asta partidele ar trebui să dea socoteală), ar mai exista o variantă curajoasă de a aduna la masă toți proprietarii, de a-i convinge să se asocieze între ei pe de o parte și cu municipalitatea pe de altă parte, să facă un proiect frumos de clădire cu o amprentă la sol cât mai mică, să o împartă frățește, să dea terenul din jur comunității, Primăria să facă parc și eventual o parcare subterană.
Dacă municipalitatea chiar vrea o clădire separată pentru Teatrul de Animație, soluții există și resurse se găsesc repede. Însă, cine știe, poate sunt destui care vor să dea undă verde, îndoind legile urbanismului, unui mastodont de beton gard în gard cu Parcul Catedralei.
Lasă un răspuns