Șase tineri băcăuani în scaune cu rotile au încercat, vineri dimineață, să străbăta orașul. Au încercat să traverseze strada, să intre în biserică, la Poștă, în magazine, în autobuze, în taxiuri. Au invitat și oficialități în traseul lor. Nu au primit niciun răspuns din partea acestora. Cu ambiție, și-au dus, totuși, drumul la capăt. La final, concluzia a fost nu tristă, ci descurajatoare de-a dreptul: Bacăul este un oraș interzis pentru persoanele nevoite să se deplaseze în fotolii rulante. Aceasta, ironic, în ciuda faptului că activitatea tinerilor – beneficiari ai Asociației „Lumina” din Bacău – s-a derulat în cadrul proiectului „Bacău – un oraș cu porți deschise!”. Mai mult decât ceea ce s-a întâmplat vineri se întâmplă acestor tineri și altora ca ei, în fiecare zi. De ani.
Premergător acțiunii, aceiași tineri au avut experiențe similare. De necrezut, s-ar putea spune, dacă n-am fi fost și noi de față. Oamenii în scaune cu rotile abia de pot traversa strada (aceasta dacă nu cumva vreo mașină de om înstărtit este parcată pe trecerea de pietoni, fără a avea roți blocate, exact pe zona de acces special creată pentru persoanele cu dizabilități), că de intrat în magazine sau în instituții publice aproape că nu poate fi vorba.
„Nu putem ajunge, practic, nicăieri. Nu fără un alt ajutor în afara scaunului cu rotile. Experiența pe care am avut-o zilele trecute la Poștă spune multe, credem noi – mărturisește Ioana, 28 ani, din fotoliul ei rulant. Rampa de acces de la oficiu nu poate fi urcată. A fost nevoie de patru persoane ca o persoană în scaun cu rotile să poată ajunge în clădire. Iar când a ajuns, surpriză, ghișeele erau mult prea înalte. Nu se poate intra în instituții, multe treceri de pietoni au rămas încă neaccesibilizate. Iar lumea, în general, se ferește să ajute”.
Am însoțit-o pe Ioana, din umbră, de Sf. Arhangheli Mihail și Gavril în itinerariul ei. Și-a dorit mult să înceapă cu biserica, pentru o scurtă rugăciune. Un singur om s-a oferit să o ajute, la rugămintea ei, să intre în pridvor. Ceilalți s-au dat doar, tăcuți, deoparte. Alături de alți cinci colegi, Ioana a „testat” orașul și în alte puncte: Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, Poșta 1 din nou, o stație de autobuz, două magazine, câteva taxiuri. Cu doar câteva zile în urmă, în Gara Bacău, din 15 taximetriști solicitați, șase au refuzat să ia de client o persoană în fotoliu rulant, motivul invocat fiind „că e mașina firmei”. În autobuze nu sunt căi de acces. În trenuri, la fel. Ironia sorții, aceste persoane au dreptul la gratuitate în transportul public. Agenți economici privați, dar și personal din diferite instituții de stat le dau acestor oameni răspunsuri bulversante: „Au însoțitori!”. Cu alte cuvinte, ce caută acești oameni în stradă? Răspundem noi: drepturile și demnitatea și le caută. Acțiunea de vineri a fost încercarea Asociației „Lumina”, în cadrul proiectului „Bacăul, un oraș cu porți deschise” desfășurat din luna august cu finanțare nerambursabilă, prin Programul Tineri în Acțiune, de a trage un nou semnal de alarmă legat de necesitatea accesibilizării orașului pentru persoanele cu dizabilități.
La mijlocul lunii decembrie, tinerii de la „Lumina” vor vorbi încă o dată comunității despre toate acestea, prin fotografii realizate chiar de ei pe parcusul proiectului, în cadrul unei expoziții programată la Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”, dar și într-un loc încă nestabilit.
Mădălina ROTARU
Lasă un răspuns