În materie fiscală, ultimul lucru bun s-a petrecut acum zece ani, la 1 ianuarie 2005, când s-a renunțat la impozitarea progresivă a veniturilor și s-a introdus cota unică. Efectul pozitiv s-a simțit imediat, oamenii care munceau mai mult și câștigau pe măsură au avut mai mulți bani de cheltuit, s-a stimulat consumul, s-a „uns” mecanismul economic.
De la început, PSD s-a opus cu mânie cotei unice, deși prima inițiativă de introducere i-a aparținut unui ministru de la acest partid, Mihai Tănăsescu. I-a închis repede gura Ion Iliescu. Au trecut anii, mereu stânga politică a ținut să amintească intenția de eliminare a cotei unice, nu neapărat din calcule economice, cât din rațiuni electorale. E mai simplu să te adresezi unui electorat slab informat și să-i spui că „bogații” trebuie să plătească mai mult. Evident, este o teorie plecată de la o premiză falsă, cei care câștigă mai mult plătesc și acum mai mult, 16% din 10.000 de lei e mai mult decât 16% din 1.000 de lei. Dar cui să-i explici asta, într-o avalanșă de explicații populiste și demagogice?
De la oamenii care câștigă mai mulți bani, statul ia mai mult nu numai impozitând venitul, ci și din alte taxe și impozite. Contribuabilii cu buzunare pline consumă mai mult carburant, deci și supraactizele și restul de taxe sunt pe măsură. Plus tot restul de produse pe care le consumă cei care câștigă bine. În schimb, de pe urma celor cu lefuri mici, statul ia cei 16% și cam atât, puțin TVA, puține accize, pentru că lefuri mici = consum mic.
Problema e de mentalitate. L-am urmărit pe Victor Ponta cum vitupera la televizor în fața lui Klaus Iohannis: „Ne credeți sclavii dumneavoastră, pe-aici, prin România?” Pasămite, el, olteanul, e de-aici, neamțul nu e, șo pe el, că nici măcar nu-i ortodox și nici nu umblă la el cu Biblia! După ura interetnică și religioasă, prin retorica eliminării cotei unice, se încearcă veșnica vrajbă între cei cu bani și cei cu salarii mici, ca și cum veniturile nu sunt proporționale cu munca, ci cu vreo pomană de la stat.
unele venituri sunt disproportionale cu munca si reprezinta pomeni de la stat: companii de stat, tvr, tarom, judecatori, procurori, MAI, INS, CNA, tot felul de organisme de control si reglementare, ANRE, ANCOM, consiliul concurentei, CNAS, primarii si autoritati locale, o intreaga sleahta de bugetari votanti la comanda si recompensati cu posturi mai mult decat caldute, legi speciale de pensionare, sporuri, etc etc etc. deci pentru astia enumerati mai sus, multi producatori doar de basini si curenti de aer, impunerea unei grile de salarizare valabila la nivel national si votata de (surpriza!) reprezentatii sectorului privat, ca aia muncesc si produc pentru bugetari. ce mai lacrimi ar fi la instaurarea corectitudinii…