In urma cu vreo doi ani, imi exprimam amaraciunea ca spatiul din spatele catedralei e aidoma unui teren viran. Mai ales gindind ca, asa cum se intimpla pe la noi, el va fi pina la urma adjudecat de bogatanii Bacaului. Iata ca amaraciunea si scepticismul meu au fost inlaturate asta data. Acel spatiu a capatat numele de Parcul Catedralei si se afla intr-un rapid proces de amenajare. Trec zilnic prin apropierea lui si lucrarile inainteaza vazind cu ochii. Un panou anunta: „Parcul Catedralei. Proiect initiat de Primaria Municipiului Bacau, Directia de Servicii Publice. Finantat in baza Ordonantei de Urgenta a Guvernului Romaniei nr. 59/2007, din fonduri nerambursabile. Termen de finalizare: octombrie 2007”. Crearea acestui parc mi se pare unul dintre cistigurile importante ale urbei noastre. Mai ales ca el se afla la kilometrul zero al Bacaului, linga triunghiul creat de Catedrala, Biserica Sf. Nicolae si Parcul Trandafirilor, ce tine inauntrul sau statuia lui Stefan cel Mare. Adica in locul cel mai sugestiv simbolic si reprezentativ al orasului. E drept ca sistematizarea urbanistica a Bacaului e profund deficitara, dar e si aproape imposibil de dres ceva in aceasta privinta. Acel aranjament al strazilor si arterelor de circulatie facut in timpul comunismului nu mai corespunde nevoilor urbanistice din zilele noastre. O noua sistematizare, care sa puna in belvedere constructiile valoroase, ar presupune un proiect de asa mari proportii, care sa includa demolari masive, incit e de neconceput la ora actuala. Constructii valoroase: ma gindesc la kilometrul zero, de care vorbeam, la Catedrala Catolica, la cladirea Complexului Muzeal „Antonescu”, la perimetrul Casei de Cultura. In jurul carora s-ar putea crea un alt centru, unul care sa faca din urbea noastra un oras la nivelul celor europene. Cum deocamdata asta nu e posibil, mai remarc faptul ca si in fata Casei de Cultura vechea fintina a fost demolata si se amenajeaza un nou ansamblu public, modern si frumos. Evident, atunci cind mergi prin oras, nu se poate sa nu remarci amestecul de nou si vechi, de stralucire burgheza si ruina nobila. Vechea cladire a Teatrului Dramatic, aflata in oarece grad de paragina, ar merita o renovare a fatadei. Asezata in apropierea acelui palat postmodernist al ROMTELECOM, e greu sa afli o lege care sa le puna la un loc. Sa spunem insa ca acesta e specificul Bacaului, vechi tirg ce a fost, prin forta imprejurarilor, cosmopolit. Gospodarirea lui de azi trebuie sa demonstreze totusi altceva: ca bacauanii sint niste oameni asezati, nu niste simpli trecatori pe aici, care-si vind marfa si pleaca pe alt meleag apoi. A fi asezat, inseamna sa-ti creezi spatiul: cel urbanistic si arhitectural mai ales. Ma bucur de aceste semne bune ce au inceput sa apara, ba chiar mai mult de atit, sa devina vizibile. Ma temeam ca edilii orasului se vor multumi, mereu, cu repararea asfaltului, care va fi suprema lor cauza. Faptul ca au pornit proiecte serioase, ce aduc orasul intr-o lumina favorabila, e laudabil. Mi-as dori, desigur, sa vad si altceva. Bacaul e un oras construit pe un podis. Si cum arata acum, cu artere de asfalt si beton, nu ii este propice. Il vad ca pe un oras al arborilor, incit sa para o statiune, un parc, o asezare construita intr-o padure. Nu cred ca ar fi greu. Doar vointa sa existe. Deocamdata, Parcul Catedralei va aduce, din cite se pare, inca un pic de spatiu verde si sper ca el sa fie alcatuit din cit mai multi pomi si arbusti.
Dan PERSA
da…cica pe blocul lui benea se vor sadi milioane de pomi si arbusti iar la subsolul cladirii vor fi 3000 de locuri de parcare.
O mica corectie de natura topografica adusa in atentia autorului articolului, si anume „Bacaul e un oras construit pe un podis”. Aceasta fraza nu este corecta, deoarece Bacaul este un oas situat in zona de lunca a bine cunoscutelor rauri Bistrita si Siret. Intr-adevar la est se prefigureaza dealuri din indepartata portiune a Podisului Barladului, dar la vest dealurile sunt preluginri ale Subcarpatilor.
O alta chestie importanta ce nu mai are legatura cu corectia de mai sus este altitudinea solului. Iar de aici cea mai propice zona de constructii cu altitudine medie constanta este cuprinsa intre raul Bistrita si Siret, mai precis actuala zona Serbanesti si limita municipiului din acest perimetru.