Zilele acestea doi jandarmi au fost înaintați în grad. Au primit medalii, onoruri, recunoașterea colegilor și pe cea publică. Nu și bani. Cei doi jandarmi s-au remarcat în timp prin numeroase acțiuni poate peste puterile unui om normal, acțiuni în care au dat dovadă de tărie, caracter, solidaritate, dragoste de semeni, vitejie. Unul dintre ei era chiar să își piardă viața, fiind înjunghiat în gât în timp ce încerca să aplaneze un conflict. Au fost în mijlocul apelor la inundațiile care au lovit în ultimii ani județul, punând viața oamenilor și chiar a animalelor salvate deasupra propriei vieți. Într-un cuvânt cei doi și-au făcut datoria și-au respectat jurământul pentru meseria pe care au ales să o facă.
Periodic, în „panoplia” unei țări, oraș, comună sau județ se adaugă nume de personalități. Pentru activitatea lor desfășurată pe parcursul unei întregi vieți, comunitatea îi răsplătește cu titluri și diplome. Astfel ajung să devină cetățeni de onoare ai comunității respective. La fel ca și jandarmii, militarii, aceștia își fac temeinic treaba în domeniul pe care l-au ales să îl slujească o viață de om. Este o problemă de atitudine, plăcere și împlicare în ceea ce faci. Fie că s-au remarcat în artă, sport, educație, teatru, film sau muzică. Dilema care se ridică de ficare dată este dacă aceste personalități care s-au remarcat trebuie stimulate financiar. Am asistat de-a lungul timpului la dezbateri pe această temă. Chiar umbla un zvon în oraș că o personalitate care a fost recompensată cu titlul de cetățean de onoare întreba dacă are și o facilitate financiară: scutire de impozit, transport gratuit sau o sumă de bani. Când a aflat că nu primește nimic ar fi spus că renunță la distincție, că nu îi ține de foame. Taberele se împart însă în două: a celor care consideră că acești oameni trebuie sprijiniți și finaciar și cei care consideră că este necesară doar recunoașterea publică a calităților lor.
La mijloc este de fapt o problemă de morală. Nu poți cere bani pentru o meserie, pentru ceva pentru care ai fost recompensat financiar, sub forma unui salariu, sporuri, indemnizații, întreaga viață. Pictorul, scriitorul, jandarmul, militarul, au fost remunerați până la momentul în care au primit distincția, chiar și după aceea. Poate artiștii, scriitorii au fost chiar mai norocoși decât militarii pentru că au putut câștiga din creație. Ce ar însemna însă să îl recompensăm financiar pe Julio Iglesias care este și el cetățean de onoare al județului Bacău? Sau să îi acordăm facilități fiscale ori o sumă de bani patriarhului Daniel?
Dacă o comunitate ar fi cu adevărat închegată și cu dragoste față de vârfurile ei și ar vrea să își recompenseze financiar semenii de frunte, atunci cea mai bună soluție ar fi varianta sponsorizărilor, așa cum se practică în țările civilizate. Din punctul meu de vedere gesturile simbolice, onorurile, distincțiile sunt bine venite. Pentru că printre noi trăiesc oameni pentru care meseria, semenii au fost mai presus de ambițiile lor personale, iar talentul mai mare decât al celorlalți. Unii dintre ei, după cum le este sufletul, situația materială, așteaptă ceva la teșcherea. Alții însă sunt fericiți cu omagiul public. Eu cred că personalitățile și eroii nu așteaptă bani!
Lasă un răspuns